La multe greşeli minunate!

NEW

„After all… tomorrow is another day”. Parcă niciodată nu ne dăm seama mai bine de asta ca în preajma unui an nou. Acum, vorbele lui Scarlett, cea care şi-a risipit cu inconştienţă fericirea, dar nu şi încrederea că totul poate (re)deveni bine, se potrivesc mai bine decât orice cu planurile noastre. Nu neapărat şi cu acţiunile…

Am auzit undeva că rezoluţiile pentru noul an ne fac pe toţi să devenim pentru câteva zile politicieni. Asta pentru că ne tot promitem lucruri, pe care ştim că nu le vom îndeplini prea curând, ne amăgim că ne vom ocupa mai mult de sănătatea, educaţia şi finanţele noastre, dar cel mai adesea ne trezim că noul mandat, din viitorul decembrie, ne prinde cu programul de autoguvernare nerespectat.

Cu toate astea, indiferent de jocurile noastre de-a baba oarba cu responsabilităţile, e liniştitor gândul că ziua de mâine aduce o nouă şansă, de a îndrepta totul sau măcar de a repara câte ceva.

Orice ianuarie e puţin sucit, cu faţa întoarsă când spre trecut şi nerezolvările lui, când spre viitor şi nedumeririle lui, aşa că e momentul să ne pregătim de un 2016 cum scrie la carte… Sursa de inspiraţie – câteva dintre gândurile de An Nou ale celor care ne-au schimbat lumea cu faptele, vorbele şi spiritele lor.

Pentru că mâine este, totuşi, o nouă zi, aşa că astăzi ne mai putem permite să greşim puţin… Continue reading “La multe greşeli minunate!”

Eroii de lângă noi

Poate că Blanche DuBois, din A Streetcar Named Desire, avea dreptate şi tot ce ne trebuie este un strop de bunătate din partea străinilor. Pentru a nu ne pierde încrederea în lume şi ale sale. Puţină generozitate cu siguranţă nu a făcut rău nimănui…  dimpotrivă, a ancorat speranţe în pământul ăsta greu de lucrat al realităţii.

Avem nevoie de modele, de oameni-hotar, de rădăcini şi de ochi ridicaţi spre cer. Avem nevoie să fim atenţi la cei care inspiră fără a instrui, la cei care animă fără a zdruncina, la cei care motivează fără a împinge de la spate, la cei care încep prin a se schimba pe ei înşişi, înainte să deşurubeze mecanismele vieţii şi să le predea altora lecţii de transformare în 10 paşi şi-un status.

Ne încurcăm în cuvinte care ambalează faptele după cum ne vine mai uşor, şi ne convingem că dacă spunem un lucru e ca şi cum l-am făcut pe jumătate.

Doar că, în faţa unei lumi care şi-a pierdut cumpătul, cuvintele devin zgomot de fond. Ăsta e momentul în care avem cea mai mare nevoie de eroi. Însă nu dintre-aceia care se prefac din roboţi în maşini, apoi în păienjeni sau reporteri zburători la Daily Planet. Ci de cei buni din noi…

Gândindu-se la realitatea pe care o au de desluşit copiii lui, Jonas şi Lila, atunci când vor creşte, Brad Meltzer, unul dintre cei mai cunoscuţi autori de thriller-uri şi cărţi de suspans din lume (The Inner Circle, The Zero Game, The Book of Lies etc.), s-a gândit ce sfaturi le poate da celor mici. Cum să-i facă să priceapă dezordinea, răsturnările, suferinţa, dar şi frumuseţea vieţii, cum le-ar putea vorbi despre felul în care ei pot îndrepta neajunsurile. Aşa că le-a dedicat două volume despre oameni simpli care au făcut lucruri extraordinare: Heroes for My Son şi Heroes for My Daughter.
Continue reading “Eroii de lângă noi”

Destinatar: „Jerry” Salinger

Toţi pornim în căutarea unui vis. Ne pregătim pantofii roşii fermecaţi şi mergem pe drumul cărămizilor galbene, spre un tărâm al lui Oz în care ar trebui să ne găsim locul, curajul, inima şi mintea. De cele mai multe ori, realitatea nu e ca în broşura turistică pe care ne-o confecţionăm din gânduri şi speranţe, dar călătoria rămâne la fel de interesantă. Mai ales atunci când o putem împărtăşi.

Asta a descoperit şi Joanna Rakoff, o tânără care a abandonat şcoala, a plecat din oraşul ei natal şi s-a mutat la New York pentru a deveni poetă. Însă, înainte de a-şi vedea numele publicat pe vreo carte, a pătruns în culisele industriei editoriale, acolo unde poveştile se întâlnesc cu parafe notariale, iar emoţia cuvintelor este adeseori demolată de paranoia, nesiguranţă şi egocentrism.

Chiar dacă viaţa nu s-a întâmplat aşa cum ar fi sperat şi nici unul dintre agenţii literari alături de care lucra nu a văzut în felul în care Rakoff dactilografia o sensibilitate ieşită din comun, sonorităţi sau ritmuri care să-i convingă să îşi transforme asistenta în client, lumea o cunoaşte astăzi mai ales datorită acelei experienţe câteva luni, mărturisită în cartea My Salinger Year. Deşi nu a bifat staţiile pe care şi le stabilise, a ajuns totuşi la destinaţie şi a strâns o mulţime de poveşti neaşteptate pe drum.   Continue reading “Destinatar: „Jerry” Salinger”

Toţi pentru unul şi unul pentru trib

Chiar dacă “fiecare om e o insulă” şi vremurile pe care le trăim par să încurajeze o goană individuală furibundă după o fericire neameninţată de ceilalţi, avem totuşi nevoie de arhipelaguri care să ne apropie.

Întâlnirile dintre oameni la graniţa gândurilor şi trăirilor comune nu sunt neapărat forme de renunţare la sine. Dacă pot aduce o schimbare în bine, ele devin experienţe vitale, care solidarizează, angajându-ne într-o misiune a îndreptării dezordinii din jurul nostru.

Ne îndeamnă să descoperim cauza căreia îi putem fi muschetari devotaţi şi care să se transforme în spaţiul de (re)găsire pentru unitatea diferenţelor noastre.

Triburi, una dintre cărţile de referinţă ale îndrăzneţului Seth Godin, încearcă să restabilească legăturile fragile dintre individ şi comunitate (la nivelul microcosmosului casnic şi al macroevoluţiilor globale), dintre unicitatea experienţelor personale şi relevanţa lor colectivă, fără a afirma, însă, fascinaţia hipnotică şi periculoasă a unei viziuni absolute.

Dimpotrivă, încurajează la reflecţie, la contestarea stării de fapt, a adevărurilor prestabilite, la gândire critică şi la curajul de a organiza haosul din existenţa fiecăruia dintre noi.

Seth Godin este un practician al nonconformisului, al ideilor controversate, al rupturii de convenţie şi de locurile comune.

Continue reading “Toţi pentru unul şi unul pentru trib”

Înapoi în lumea scrisului

My life is storytelling. I believe in stories, in their incredible power to keep people alive, to keep the living alive, and the dead.

Tim O’Brien

 

A trecut ceva timp de când nu am mai scris. O puteți numi pauză, blocaj sau uitare. Cred că a fost puțin din toate. Un job solicitant și peste 5 meditații pe săptămână aș spune că mi-au cam secat izvorul de inspirație și m-au lăsat să plutesc în derivă și să mă îndepărtez, din nefericire, de universul cărților în care m-am regăsit dintotdeauna. În tot acest timp simțeam că mă sufoc și că nu îmi găsesc locul în lume. Am făcut multe și nimic, am lăsat timpul să treacă nesemnificativ pe lângă mine și m-am îndepărtat ușor, ușor de ceea ce iubeam să fac. Asta ne face viața uneori, nu ține cu noi și ne fură lucruri dragi fără nicio jenă. Mie mi-a furat inspirația. Se întâmplă, din păcate. Însă am decis că a venit momentul să îi mai dau și peste mână. Prea își permitea multe. Ce mi-a readus dragul de a scrie? Evident, cărțile. Au jucat un rol esențial într-o călătorie de redescoperire interioară. Și abia ce le-am terminat. De obicei citesc destul de repede o carte, mai ales dacă m-a prins în mrejele ei. Însă ritmul alert și multiplele activități în vârtejul cărora am fost prinsă m-au ținut departe de înșiruirea de cuvinte de pe paginile ușor îndoite de trecerea timpului. Ce m-au salvat au fost drumurile lungi până la serviciu și meditații, când uitam să cobor din tramvai, neputând să îmi  smulg sinele dintre paginile cărților, unde devenisem personaj, și să îl readuc pe scaunul incomod din tramvaiul dintr-un București obosit, incolor, dar atât de drag mie. Continue reading “Înapoi în lumea scrisului”

Autorul săptămânii: Charles M. Schulz

Charles M. Schulz, sau Spanky pentru cunoscători, a fost caricaturistul american renumit pentru benzile desenate “Peanuts”.

“Peanuts pretty much defines the modern comic strip, so even now it’s hard to see it with fresh eyes. The clean, minimalist drawings, the sarcastic humor, the unflinching emotional honesty, the inner thoughts of a household pet, the serious treatment of children, the wild fantasies, the merchandising on an enormous scale — in countless ways, Schulz blazed the wide trail that most every cartoonist since has tried to follow.”

Născut în Minnesota în noiembrie 1922, singur la părinţi, s-a dovedit a fi un elev timid şi retras, ale cărui desene nu erau apreciate la acel moment. Câţiva ani mai târziu, după moartea mamei sale şi după ce s-a întors din armată, Schulz s-a ocupat de cariera sa, încercând să-şi publice desenele în ziarele locale. Continue reading “Autorul săptămânii: Charles M. Schulz”

The Books of Awesome

“Life is so great that we only get a tiny moment to enjoy everything we see. And that moment is right now. And that moment is counting down. And that moment is always, always fleeting. You will never be as young as you are right now.”

Cele mai delicioase momente din viaţă nu sunt foarte dese şi de cele mai multe ori sunt spontane, iar Neil Pasricha s-a gândit să le adune într-o singură carte pe toate. Pentru că noi, oamenii, avem tendinţa să evidenţiem cumva doar părţile negative, ne plângem de monotonie şi că nu ni se întâmplă nimic nou sau interesant.

Continue reading “The Books of Awesome”

Proiectul FERICIRE

Suntem într-o constantă căutare. Frenetic, orbeşte, fără oprire, vânăm fericirea pe la toate colţurile. O aşteptăm să cadă din cer şi ne gândim ce fain ar fi să fim fericiţi.

Fericirea nu este un obiect de care te împiedici şi gata, îţi dai seama dintr-o dată că l-ai găsit. Nu te poţi trezi într-o dimineaţă să spui “De astăzi sunt fericit!”. De cele mai multe ori nici nu realizăm că am trăit momente fericite, decât după ce acestea s-au terminat.

“It’s about living in the moment and appreciating the smallest things. Surrounding yourself with the things that inspire you and letting go of the obsessions that want to take over your mind. It is a daily struggle sometimes and hard work but happiness begins with your own attitude and how you look at the world.”

Continue reading “Proiectul FERICIRE”