Fericiţi tot timpul

E greu să ne împăcăm cu noi. Pentru că nu putem scăpa de impresia că ne lipseşte ceva, că am lăsat vreo fericire să ne depăşească, în timp ce ne uitam la un tabel în Excel.

Sub presiunea îndemnurilor de a trăi din plin fiecare zi, uităm însă că tot ceea ce facem este parte din noi, ne defineşte şi ne construieşte. Orice acţiune, oricât de banală, are potenţialul ei de fenomenal, dacă ai răbdare să îl descoperi. Nu e nevoie să escaladezi vreun munte cu risc de avalanşă pentru a fi temerar, uneori e suficient să tragi aer în piept şi să vorbeşti în public, ştiind că te vei bâlbâi, că te vei încurca, dar, cu toate astea, că eşti mai presus de spaimele tale. Curajul înseamnă să îţi înfrunţi fricile, nu să nu le ai deloc.

Mulţi spun că singura competiţie pe care ar trebui să o ai este cea cu tine însuţi. E complicat însă când ne stabilim standarde prea înalte şi ne cocoşăm sub greutatea marilor noastre aşteptări. Poate că miza nu este să devenim, ci să fim… mai buni, mai fericiţi în nefericirile şi  imperfecţiunile noastre. Până la urmă, noi ar trebui să ştim cel mai bine cum ne-a fost drumul până la cei care suntem şi cu siguranţă n-a fost uşor.

De multe ori avem nevoie de cărţi care să ne aducă aminte de lucrurile astea simple, pe care le uităm, despre eroii din noi, care continuă să-şi salveze lumea interioară, în ciuda tuturor celor care ni se întâmplă. Una dintre acestea este Happy All The Time, a lui Laurie Colwin. Povestea a patru suflete care se repară prin iubire, prietenie şi… plictiseală.
Continue reading “Fericiţi tot timpul”

Ce cărţi se mai citesc prin filme?

Am văzut într-o zi un mesaj scris cu graffiti pe un zid aproape prăbuşit: „Ăsta e semnul pe care îl aştepţi”.  Poate că asta facem în fiecare zi: privim în jur aşteptându-ne să descoperim răspunsuri acolo unde lumea pare să îşi vadă de drumul ei, fără să-i pese de întrebările noastre. Dar ne încăpăţânăm să descifrăm viaţa în fel şi chip, transformând un pasaj dintr-o carte, un vers dintr-un cântec sau o replică absurdă dintr-o reclamă în cheia de descâlcire a unei nesiguranţe, temeri sau nedumeriri.

Nu ştiu dacă e adevărat faptul că vedem doar ceea ce suntem pregătiţi să vedem, dar uneori e bine să fim curioşi să ne (re)descoperim măcar certitudinile.

Căutarea te poate duce oricât de departe; chiar dacă porneşti pe o cărare deja cunoscută, la un moment dat, poate-ţi vei dori să te rătăceşti. Şi această rătăcire o să te aducă aproape de tine. Pentru că ceea ce alegem să cunoaştem vorbeşte tot despre noi.

Semne (pentru noi) sunt şi în filme – sunt personaje în care ne descoperim sau care ne provoacă să privim lumea altfel, ca într-un joc în care fiecare cuvânt sau gest înseamnă ceva. De-asta şi cărţile pe care le citesc, în faţa camerei, au rosturile lor.

Continue reading “Ce cărţi se mai citesc prin filme?”

Viaţa ca artă a banalului

De multe ori avem impresia că-i cunoaştem pe scriitorii pe care-i citim, chiar dacă nu ştim nimic din biografia lor civilă. Pur şi simplu, ne recunoaştem în cea emoţională, în experienţa de lucru a unor sentimente, în studiile unor gânduri, în anumite (in)abilităţi de trăire şi simţire sau hobby-uri de visare.

Dar, deşi nu avem nevoie de confirmări birocratice, compilate de arhivari destoinici, ne încântă ideea de a trage puţin cu gândul la viaţa din spatele poveştilor scrise, câtă vreme nu riscăm să ne afundăm într-un prea sec realism documentar. Pentru că e evident că registrele de la primărie nu pot cuprinde complexitatea unui suflet, dar pot oferi nişte indicatoare către drumul parcurs prin viaţă, fără echipament de protecţie, de autorii ale căror cuvinte ne redefinesc existenţa.

Profund versatil, purtând cu sine, în secvenţe aproape simultane de creaţie – violenţa extremă şi poezia, Anthony Burgess face acest pas curajos pe tărâmul ficţiunii unei vieţi fascinante, tocmai pentru că e învăluită în mister – cea a lui William Shakespeare. Nu ca istoric al literaturii, ci ca suflet rătăcitor printre emoţiile create de Bardul din Stratford-upon-Avon.

Nothing Like the Sun nu este o biografie, ci o repovestire a iubirilor lui Shakespeare (oricine şi oricum ar fi fost el), din culisele artei sale. Imaginarul domină acest roman care anulează graniţele între realitate şi ficţiune, invitându-ne să poftim în povestea dincolo de poveste. Continue reading “Viaţa ca artă a banalului”

Apusul marelui Fitzgerald

Vara e pe sfârşite. Lumea se întoarce de prin vacanţe şi nici nu despachetează bine bagajele visurilor trecute, că deja încep să fie ţesute, din suveici de speranţe, noile planuri. Despre cum va fi o nouă depărtare de viaţă, aşa cum o ştim, aşa cum vrem să o ştim.

Însă, la doar o copertă distanţă, o carte promite să ne poarte, mai ales în extra-sezon, printre poveştile lumii şi ale tuturor celor (im)posibile şi să ne asigure cazarea în destinaţii all-inclusive pentru suflet şi minte, oriunde ne-am afla.

Dacă ne lăsăm ghidaţi de imaginaţie, curiozitate şi libertate de gândire, doar pe baza a câteva conturi de răbdare şi timp, vacanţa (interioară) ne poate fi fără de sfârşit.

Pe mine, la această jumătate înflăcărată de august, excursia inspiraţiei literare m-a condus într-un loc nevizitat până acum, undeva prin vestul apusului, unde spiritele neliniştite se pot bucura de „blândeţea nopţii”.

Şerpaş, de-a lungul cărărilor străbătute în cartea cu parfum de biografie nonconformistă West of Sunset, mi-a fost scriitorul american Stewart O′Nan, iar camarad de drum sensibilul aristocrat cu imaginaţie romantică şi chip bântuit – Francis Scott Key Fitzgerald, într-o poveste cu lumini hollywoodiene şi nefericiri sângerânde, despre ultimii ani din viaţa acestui artist care făcea cuvintele să danseze.

Continue reading “Apusul marelui Fitzgerald”

“Cartea mă alege pe mine, nu eu pe ea”

Adulat de mulţi sau, dimpotrivă, desconsiderat şi atacat, Paulo Coelho este, fără doar şi poate, un fenomen în lumea literară a prezentului. Şi-a dorit dintotdeauna să fie scriitor, iar imaginea pe care şi-a construit-o despre aceştia este una duioasă: într-un interviu, autorul brazilian îşi aminteşte credinţa pe care o avea în copilărie, şi anume că “scriitorii poartă mereu ochelari, nu se piaptănă niciodată şi au datoria şi obligaţia de a nu fi înţeleşi de propria lor generaţie”. Coelho a avut o viaţă tumultuoasă, a fost lăsat într-un azil de către propriii lui părinţi, de unde a evadat de trei ori înainte de a fi externat definitiv la vârsta de 20 de ani. Ca să-i facă, totuşi, fericiţi s-a înscris la Drept, dar a abandonat şcoala pentru că visul lui era să scrie. A călătorit peste tot în lume, a devenit hippie, a compus versuri pentru muzica unor cunoscuţi artişti brazilieni, a lucrat ca jurnalist şi ca director de teatru. Rătăcind şi acumulând, universul conspiră şi îi îndeplineşte cea mai arzătoare dorinţă: la vârsta de 40 de ani publică Alchimistul.

Continue reading ““Cartea mă alege pe mine, nu eu pe ea””

Un nou trend in literatura contemporana: volumele despre cluburi de motociclisti

 

În ultimii doi ani, pe lângă popularele volume contemporane romantice, New Adult şi Young Adult, o nouă categorie a atras tot mai mulţi cititori. Cărţile despre cluburile de motociclişti sau volumele despre bikeri, au devenit tot mai cunoscute şi apreciate printre cititorii volumelor contemporane.

Inspirate de viaţa membrilor cluburilor de motociclişti din SUA, dar şi de succesul serialului dramatic Sons of Anarchy, a cărui acţiune se învârte în jurul vice-preşedintelui clubului de motociclişti Sons of Anarhcy, tot mai multe autoare au abordat în volumele lor acest subiect.

O lume cu precădere violenta şi brutală, aflată în afara legii şi care se ghidează după propriile reguli, cluburile de motociclişti sunt o sursă inepuizabilă de subiecte controversate şi dramatice. Deşi autoarele romanţează în volumele lor viaţa membrilor cluburilor fictive despre care scriu, conferindu-le o aură de mister şi atractivitate, acestea sunt totuşi inspirate din realitate şi abordează deseori subiecte delicate.

Continue reading “Un nou trend in literatura contemporana: volumele despre cluburi de motociclisti”

Cǎrţi şi stǎri

Nu ştiu precis dacǎ şi vouǎ vi se întâmplǎ, dar eu cred cǎ da. Trecem, uneori, prin stǎri suspecte, pe care ne-ar plǎcea sǎ le temperǎm cu diferite tipuri de lecturǎ. Astfel, eu, una, am câteodată dorinţa inefabilǎ de a simţi fiori de spaimă. Aşa cǎ fie mǎ uit la un thriller, dacǎ nu chiar un film de groazǎ, fie citesc ghost stories sau chiar un Eliade (Domnişoara Christina nu m-a lǎsat sǎ dorm multe nopţi în adolescenţǎ). E o emoţie la mâna a doua, benignǎ, e stimulativǎ, pentru cǎ de fapt, tu eşti în siguranţǎ în confortul propriei case.

Continue reading “Cǎrţi şi stǎri”

Cum să scrii o carte în timpul liber

Mulți oameni spun că și-ar dori să scrie o carte. Dar câți dintre ei au curajul să se și apuce? Parcă niciodată nu găsesc momentul potrivit. Dacă și tu vrei să scrii o carte, fă-o acum! Ai ideea, știi despre ce vrei să fie, parcă o și vezi în librării, în vitrină. „Without action, an idea is nothing”, spun mulți experți, și este adevărat. Degeaba există în capul tău dacă nu e și pe foaie. Parcă nici nu îți vine să te apuci. Știu, am trecut prin asta și eu, încă trec. Am zeci de pseudo-romane începute, zeci de povești, nimic concretizat, toate în draft. Și așteaptă săracele. La fel și ideile din capul meu, sunt încă acolo, după mult timp. Știu fiecare roman pe dinafară, dar nu le-am terminat. De ce? Pentru că nu am curaj.

Stephen King spunea: “The scariest moment is just before you start.”   Continue reading “Cum să scrii o carte în timpul liber”

Cărţile preferate ale actorilor din The Hunger Games

După prima ecranizare de succes, în prezent se filmează şi partea a doua din seria The Hunger Games. Actorii principali, tineri şi neliniştiţi, ne arată că le place să citească şi altceva decât scenariile filmelor în care joacă. Iată ce ne spune fiecare dintre ei despre cartea sau cărţile preferate:

Jennifer Lawrence (Katniss) este înnebunită după seria Harry Potter încât, până în prezent, a citit-o de două ori.

Josh Hutcherson (Peeta) recunoaşte că nu este un mare fan al lecturilor, însă a fost un student silitor şi a parcurs lecturile obligatorii din şcoală. Dintre acelea, favorita sa a rămas The Catcher in the Rye.

Elizabeth Banks (Effie) îşi aminteşte că-n adolescenţă citea cu plăcere seria Flowers in the Attic. La momentul respectiv nu-i era permis să parcurgă o astfel de lectură, însă asta nu a oprit-o din a citi cărţile.

Continue reading “Cărţile preferate ale actorilor din The Hunger Games”

Cărţi care te vor introduce în atmosfera Halloween

“Tis the night—the night
Of the grave’s delight,
And the warlocks are at their play;
Ye think that without,
The wild winds shout,
But no, it is they—it is they!”

Halloween sau All Hallows’ Eve este o celebrare a schimbării anotimpurilor, a recoltei, dar şi a spiritelor, care îmbină tradiţia cu obiceiurile actuale adăugate de-a lungul anilor.

În preajma acestei sărbători oamenii se costumează în personaje cunoscute şi populare din zona horror sau supernatural, ies în stradă şi se plimbă din uşă în uşa încercând să-i sperie pe cei din jur – obicei cunoscut cu numele de “trick-or-treating”- plasează capcane unii altora sau îşi decorează exteriorului casei cu accesorii specifice.

Istoria spune că acest obicei a fost adus în Statele Unite ale Americii de către imigranţii irlandezi, adaptat şi preluat ulterior şi de către alte popoare.

Voi sunteţi pregătiţi de Halloween? Am pregătit o listă de cărţi care să trezească în noi atmosfera de sărbătoare.

Continue reading “Cărţi care te vor introduce în atmosfera Halloween”