De ce nu vor femeile copii

Ne-am făcut un obicei din a ne uita în grădina vecinului. Discutăm şi judecăm alegerile celorlalţi, iar dacă acestea nu sunt conforme concepţiilor noastre, invariabil cele mai bune, ne revoltăm întotdeauna împotriva lor. E o modă să critici şi să vorbeşti în necunoştinţă de cauză, iar nevoia unor oameni de a se auzi vorbind şi a emite o părere, mai ales atunci când este limpede că nu au una solidă şi fundamentată, este de-a dreptul maladivă.

Arătăm cu degetul, în ultimul timp, femei care şi-au exprimat alegerea de a nu avea copii. Cel mai la îndemână sunt vedetele, nu puţine, puse la zid din cauza unor opţiuni de viaţă care nu respectă norma, dar cărora nu ar trebui să le contestăm valabilitatea. Multe dintre ele au rămas ferme poziţii şi au servit răspunsuri din cele mai inteligente. Preferata mea, Gloria Steinem, feminista de peste 80 de ani, a spus în 2011 în cadrul unei emisiuni populare din SUA: “Nu toţi oamenii care au uter ar trebui să aibă copii, aşa cum nu toţi oamenii care au corzi vocale ar trebui să fie cântăreţi de operă”.

În ochii societăţii, feminitatea este strict legată de maternitate, iar de la o anumită vârstă, femeile resimt o adevărată presiune în a procrea cât mai repede. Noi toate am simţit la un moment dat privirile piezişe, întrebările rugătoare, şuierăturile dezaprobatoare: “Când?”

Continue reading “De ce nu vor femeile copii”

Despre identități fabricate, feminism, misoginism cultural și monștrii artei în 6 romane excepționale

„My plan was to never get married. I was going to be an art monster instead. Women almost never become art monsters because art monsters only concern themselves with art, never mundane things. Nabokov didn’t even fold his own umbrella. Vera licked his stamps for him.”

Suntem în primele zile ale lunii ianuarie, momentul acela în care majoritatea oamenilor încă se concentrează asupra realizărilor de până acum sau se gândesc la rezoluțiile ce și le-au propus pentru noul an. Nu-mi trec prea multe prin minte. Singurul lucru care mă frământă este întrebarea „cum poate o femeie împăca pasiunea pentru artă cu micile realități domestice?” Când vine vorba de artiștii de sex masculin acestora parcă li se cuvinte ca o lege, ca un drept din naștere să fie aroganți, combativi, solitari, absorbiți de propria lume fictivă și în mare parte detașați de orice obligații sociale, casnice. În timp ce din partea femeilor se așteaptă ca ele să pună viața domestică pe primul plan, păstrând arta ca pe un accesoriu pentru ocazii speciale. Această dilemă mi-a trezit interesul pentru următoarele romane care încearcă să-i caute un răspuns sau cel puțin să-i surprindă toate nuanțele: Continue reading “Despre identități fabricate, feminism, misoginism cultural și monștrii artei în 6 romane excepționale”

Un basm pentru adulți: The Ice Queen

The Ice Queen
„Once upon a time, back when animals spoke and rivers sang and every quest was worth going on, back when dragons still roared and maidens were beautiful and an honest young man with a good heart and a great deal of luck could always wind up with a princess and half the kingdom – back then, fairytales were for adults.” Neil Gaiman

Once upon a time eram copii și nu puteam adormi fără ca cineva să ne citească povești precum Cenușăreasa, Albă ca zăpada, Mica sirenă sau Scufița roșie. Timpul a trecut și chiar dacă dragostea față de lectură a rămas, am descoperit că viața nu e deloc precum un basm așa că ne-am orientat spre alte forme mai pe calapodul realității noastre, dar…

Once in a while, indiferent câți ani s-au așternut peste copilul de odinioară, într-o seară de iarnă, cu un pisoi în brațe și sfârâitul lemnelor din sobă, îți simți sufletul cum tânjește după un basm. 

 Pe măsură ce îmi aprofundam cunoștiințele de psihologie și puteam descifra la un alt nivel simbolurile din poveștile cu care am crescut sau felul în care m-au influențat, am început să simt o oarecare antipatie față de basme, realizând felul în care pot distorsiona așteptările și înlănțui oamenii într-o sumedenie de stereotipuri. Poate de aceea consider mai potrivite basmele pentru adulți. Totuși, nu neg, ci dimpotrivă, apreciez ceea ce basmul ne învață în general despre transformare sau despre faptul că un mediu ostil și imprevizibil poate fi în același timp neașteptat de plin de resurse. Mi-era dor de acea fărâmă de inocență care se simte zvâcnind atunci când citesc un basm. Ceea ce am realizat în timp este că basmele nu conțin răspunsul problemelor noastre, ci sunt răspunsul, dar un răspuns mai greu de observat pentru că vine sub forma unei emoții. Basmul e poate un fel de fir al Ariadnei care ne călăuzește spre un univers de care ne-am înstrăinat, pentru că așa cum spune un proverb siberian, dacă nu cunoști copacii te poți pierde în pădure, dar dacă nu știi poveștile, te-ai putea rătăci în viață.  Continue reading “Un basm pentru adulți: The Ice Queen”

When God was a Woman

„In the beginning there was Isis: Oldest of the Old, She was the Goddess from whom all Becoming Arose. She was the Great Lady, Mistress of the two Lands of Egypt, Mistress of Shelter, Mistress of Heaven, Mistress of the House of Life, Mistress of the word of God. She was the Unique. In all Her great and wonderful works She was a wiser magician and more excellent than any other God.” (Thebes, Egypt, Fourteenth Century B.C.)

When God Was a Woman
When god was a woman, povestea suprimării riturilor feminine, a fost scrisă pentru a explica evenimentele istorice și atitudinile politice care au dus la crearea și răspândirea miturilor iudeo-creștine despre căderea omului, Paradisul pierdut, dar mai ales de ce vina pentru toate acestea a fost atribuită Evei, devenind mai târziu o povară a tuturor femeilor. Nu e un text arheologic sau istoric, deși se folosește de dovezile pe care aceste discipline le furnizează, fiind mai degrabă o invitație adresată nouă, femeilor de pretutindeni, pentru a descoperi cine suntem, readucând la suprafață o moștenire pierdută.

În această carte Merlin Stone ne prezintă istoria din spatele religiei Zeiței, rezumatul a ceea ce s-a întâmplat cu femeile odată cu orientare spre o cultură patriarhală, făcându-ne conștienți de efectele negative ale creșterii într-o cultură penetrată de un mit al creației ce subjugă și demonizează femeia. Ea ne îndeamnă să explorăm originile antice ale civilizației și dezvoltarea inițială a modelelor religioase pentru a înțelege de ce bărbatul a fost investit cu putere și o mulțime de drepturi, în timp ce femeii i-a fost atribuit rolul de supusă, un fel de accesoriu al acestuia. Deși mulți dintre noi, în prezent, percepem religia ca pe o relicvă a trecutului, pentru părinții, bunicii și străbunicii noștri Biblia era ceva sfânt, cuvântul divin, acel ceva pe care, din lipsă de curaj sau de informare, nu puteau să-l conteste. Etica, moralitatea, conduita, valoarea, simțul datoriei sunt dezvoltate în copilărie tocmai prin aceste parabole promovate de religie. Ele influențează ce considerăm a fi acceptabil din punct de vedere social și ce condamnăm, definind răul și binele. Continue reading “When God was a Woman”

Autorul săptămânii: Angela Carter

“Is not this world an illusion? And yet it fools everybody.”

Să-ţi trăieşti adolescența luptând cu anorexia nu este atât de simplu. O astfel de experienţă te întăreşte, îţi deschide ochii în faţa lumii. După ce câştigi lupta, simţi că poţi să o iei de la zero, să te bucuri de viaţă. Să simţi că trăieşti.

Asta a şi făcut Angela Carter. Şi-a început cariera ca şi jurnalist în Marea Britanie, însă nu s-a rezumat la atât. După primul mariaj şi primul divorţ, s-a decis să călătorească, să descopere lumea.

“Cities have sexes: London is a man, Paris a woman, and New York a well-adjusted transsexual.”

Continue reading “Autorul săptămânii: Angela Carter”

Autorul săptămânii: Erica Jong – un pilon al revoluției sexuale

“Everyone has talent. What is rare is the courage to follow the talent to the dark place where it leads.”

 Înainte de Carrie Bradshaw, Sex and the City sau 50 Shades of Grey, a fost Erica Jong și The Fear of Flying (primul și cel mai celebru roman al său, publicat în 1973 și vândut în 20 de milioane de exemplare).

Nu prea ai cum să scrii despre Erica fără să aduci în discuție și sexul, pentru că viața ei este în totalitate legată de acest aspect, nu doar fiindcă a inventat expresia “zipless fuck”, ci mai degrabă pentru că a fost un pilon al revoluției sexuale și un model pentru milioane de oameni.  De asemenea, s-a bucurat de admirația unor scriitori precum John Updike (care în descrierea romanului ei a folosit cuvinte precum “class, sass, brightness, and bite”) sau Henry Miller (acesta a prezis că “this book will make literary history, that because of it women are going to find their own voice and give us great sagas of sex, life, joy, and adventure”). A scris peste 20 de cărți, pendulând cu naturalețe între ficțiune, non-ficțiune și poezie. Dar poate cea mai de preț calitate a sa pentru care merită întreaga noastră atenție și apreciere este curajul. Curajul de a-și examina cele mai intime aspecte ale vieții sub microscopul publicului, de a vorbi deschis despre demonii cu care a avut de-a face atât în ceea ce privește succesul, cât și scrisul. Continue reading “Autorul săptămânii: Erica Jong – un pilon al revoluției sexuale”

Literatură balcanică serviți?

Dacă aș întreba oamenii ce tip de literatură preferă, cu siguranță răspunsurile ar înclina în favoarea celei americane, engleze sau franceze. Ar mai fi, desigur, și cei care sunt topiți după literatura spaniolă/portugheză  sau captivați de cea  rusă. Dar cu vecinii noștri cum rămâne? Ne lăsăm probabil păcăliți de ideea că țările mai micuțe sau mai sărace nu au potențialul necesar pentru a da naștere unei literaturi de calitate, ceea ce este total fals. E suficient că suntem izolați din cauza barierelor geografice, lingvistice și multe altele, măcar de prejudecăți să nu ne lăsam conduși. Tocmai de aceea, am selectat pentru voi câteva titluri din spațiul balcanic demne de atenție:
Continue reading “Literatură balcanică serviți?”

Cum să fii femeie în secolul XXI

“You might be asking yourself, ‘Am I a feminist? I might not be. I don’t know! I still don’t know what it is! I’m too knackered and confused to work it out. So here is the quick way of working out if you’re a feminist. Put your hand in your pants.

a) Do you have a vagina? and
b) Do you want to be in charge of it?

If you said ‘yes’ to both, then congratulations! You’re a feminist.”

Caitlin Moran tratează cât se poate de subiectiv şi explicit subiectul feminismului. “How to be a woman” este o autobiografie plină de umor şi adevăruri scoase la lumină despre lumea femeilor, despre slăbiciunile şi dorinţele lor ascunse. Conform studiilor sale personale, a realizat că nimeni nu mai luptă pentru feminism, nici măcar femeile, nici măcar ea, şi încearcă să resusciteze dorinţa acestora pentru drepturi egale cu cele ale bărbaţilor. Continue reading “Cum să fii femeie în secolul XXI”

Simone de Beauvoir

Simone de Beauvoir este simbolul feminismului francez postbelic. Ca eseistă și scriitoare  aparține unei tradiții de gândire născute și hrănite de ororile și întrebările tăioase ale manifestării umane: existențialismul.

Ea traversează întreg spectrul confesional și se decide să se dezică de catolicism și să opteze pentru viața în certitudinea sinelui, ateismul. O schimbare destul de șocantă pentru o femeie provenită dintr-o familie burgheză și catolică de început de secol XX.

Continue reading “Simone de Beauvoir”