Ne-am făcut un obicei din a ne uita în grădina vecinului. Discutăm şi judecăm alegerile celorlalţi, iar dacă acestea nu sunt conforme concepţiilor noastre, invariabil cele mai bune, ne revoltăm întotdeauna împotriva lor. E o modă să critici şi să vorbeşti în necunoştinţă de cauză, iar nevoia unor oameni de a se auzi vorbind şi a emite o părere, mai ales atunci când este limpede că nu au una solidă şi fundamentată, este de-a dreptul maladivă.
Arătăm cu degetul, în ultimul timp, femei care şi-au exprimat alegerea de a nu avea copii. Cel mai la îndemână sunt vedetele, nu puţine, puse la zid din cauza unor opţiuni de viaţă care nu respectă norma, dar cărora nu ar trebui să le contestăm valabilitatea. Multe dintre ele au rămas ferme poziţii şi au servit răspunsuri din cele mai inteligente. Preferata mea, Gloria Steinem, feminista de peste 80 de ani, a spus în 2011 în cadrul unei emisiuni populare din SUA: “Nu toţi oamenii care au uter ar trebui să aibă copii, aşa cum nu toţi oamenii care au corzi vocale ar trebui să fie cântăreţi de operă”.
În ochii societăţii, feminitatea este strict legată de maternitate, iar de la o anumită vârstă, femeile resimt o adevărată presiune în a procrea cât mai repede. Noi toate am simţit la un moment dat privirile piezişe, întrebările rugătoare, şuierăturile dezaprobatoare: “Când?”