La multe greşeli minunate!

NEW

„After all… tomorrow is another day”. Parcă niciodată nu ne dăm seama mai bine de asta ca în preajma unui an nou. Acum, vorbele lui Scarlett, cea care şi-a risipit cu inconştienţă fericirea, dar nu şi încrederea că totul poate (re)deveni bine, se potrivesc mai bine decât orice cu planurile noastre. Nu neapărat şi cu acţiunile…

Am auzit undeva că rezoluţiile pentru noul an ne fac pe toţi să devenim pentru câteva zile politicieni. Asta pentru că ne tot promitem lucruri, pe care ştim că nu le vom îndeplini prea curând, ne amăgim că ne vom ocupa mai mult de sănătatea, educaţia şi finanţele noastre, dar cel mai adesea ne trezim că noul mandat, din viitorul decembrie, ne prinde cu programul de autoguvernare nerespectat.

Cu toate astea, indiferent de jocurile noastre de-a baba oarba cu responsabilităţile, e liniştitor gândul că ziua de mâine aduce o nouă şansă, de a îndrepta totul sau măcar de a repara câte ceva.

Orice ianuarie e puţin sucit, cu faţa întoarsă când spre trecut şi nerezolvările lui, când spre viitor şi nedumeririle lui, aşa că e momentul să ne pregătim de un 2016 cum scrie la carte… Sursa de inspiraţie – câteva dintre gândurile de An Nou ale celor care ne-au schimbat lumea cu faptele, vorbele şi spiritele lor.

Pentru că mâine este, totuşi, o nouă zi, aşa că astăzi ne mai putem permite să greşim puţin… Continue reading “La multe greşeli minunate!”

Inimi așternute pe hârtie

letters

A fost o vreme în care, pentru a-i putea spune cuiva că nu ești de acord cu ce a făcut, a gândit, a scris sau a spus, nu era de ajuns să clickezi pe un buton de comment și să lași vorbele să se reverse necontrolat pe ecran, în fraze dezafectate. Trebuia să-ți iei timp, să-ți alegi cuvintele, să le ambalezi pentru comunicare, să le treci îngrijit pe hârtie, cu atenție la forme și sensuri, să le dai drumul în lume însoțite de mintea ta. Apoi, să afli orarul poștalionului, prețul expedierii misivei și să aștepți răbdător câteva săptămâni pentru a afla ce impact a avut scrisoarea ta asupra destinatarului și dacă ai „combătut” cum trebuie.

Asta se întâmpla într-o galaxie nu foarte îndepărtată:), pe vremea în care cuvintele aveau greutate și nu erau risipite la întâmplare, pe primul venit. În care supărările reproșate în scris însemnau ceva, de-asta meritau investiția de timp și energie, și în care dorurile se măsurau în pagini pătate de lacrimi, din care nu se înțelegea mai nimic, pentru că sufletul se imprima în hârtia udă.

Acum, doar gândul de a sta la coadă la poștă pentru a plăti vreo factură ne dezarmează, pentru că ne-am obișnuit să ne fie ușor. Până și e-mail-urile au ajuns să ni se pară o chestie învechită, când avem tot felul de aplicații de mesagerie în timp real. Doar că mai avem nevoie și de emoția așteptării, de curiozitate, de neliniște, poate că nu toate întrebările pe care le adresăm ar trebui să primească un răspuns instant. Unele ar trebui să se așeze puțin în mințile celor cărora li le adresăm. Bineînțeles, nu mă refer la vreo cerere administrativă, care ar fi bine să fie soluționată în mai puțin de 30000 de zile lucrătoare. Însă aici e singurul loc în care timpul tot are răbdare, chiar dacă oamenii nu…

Sunt câteva colecții de scrisori ale unor autori celebri, care vorbesc despre ei cu o altă sinceritate decât cărțile pe care le-au scris. Pentru că în ele ni se dezvăluie vulnerabili, curajoși, trufași, umili, îndrăgostiți, înșelați, printr-un singur personaj, care reunește scăderile și mărețiile unei lumi, ale unui om. Continue reading “Inimi așternute pe hârtie”

Miere, cocă şi fluturi – ingredientele cărţilor

Pentru mulţi dintre noi, un ceas de linişte departe de lumea dezlănţuită înseamnă răgaz pentru lectură, întâlnirea, într-o carte, cu oameni, fapte şi întâmplări care ne ajută să reîncărcăm energiile consumate de prea mult concret, beton şi aglomeraţie.

Însă scriitorii, cei care operează cu utilajele grele ale imaginaţiei, au de cele mai multe ori nevoie tocmai de această ciocnire cu realitatea, pentru a se agăţa de muchiile vieţii, atunci când confecţionarea de universuri îi poartă prea departe.

Apicultură, colecţionarea de fluturi, cofetărie, pescuit, vânătoare, înot sau inovaţii tehnologice… Cam cu asta s-au ocupat în timpul lor liber câţiva dintre cei mai importanţi autori ai lumii, atunci când poveştile pe care le aşterneau pe hârtie îşi căutau propriul drum în sufletele cititorilor.

Îndepărtându-se de cuvintele care ne sunt nouă acum refugiu, cei care le-au făcut să danseze şi-au construit lumi dincolo de cele de hârtie.

Fie că au frământat cocă, au îngrijit stupi de albine sau au observat luni de-a rândul lichenii care îmbrăţişează copaci, scriitorii şi-au plămădit, din alte realităţi, noile rezerve de fantezie.

Şi, dintr-un pic de miere, puţin aluat şi un soi cu totul aparte de molii, au apărut, printre altele: The Bell Jar, Hope Is The Thing With Feathers sau Pale Fire.
Continue reading “Miere, cocă şi fluturi – ingredientele cărţilor”