Suflet de campion

Nu cred că strică să ai un model. Un om care să-ţi fie inspiraţie prin mintea lui, sufletul lui, felul în care şi-a găsit sau încă îşi mai caută rosturile în lume. Cineva care să te ajute să te cunoşti mai bine, descoperind ce respecţi la alţii, dar şi ce n-ai vrea să fii niciodată. Atunci când umblăm pe o stradă întunecată, n-o să ne oprim la primul felinar din cale, ascunzându-ne de beznă, dar trebuie să ne bucurăm că lumina pe care o împrăştie ne poate ajuta să ne găsim propriul drum spre casă.Cam aşa şi cu cei către care privim cu încredere. Pentru că par că au înţeles ceva şi că sunt gata să împărtăşească celor din jur căutările lor, pentru că nu-şi zăvorăsc uşile interioare atunci când şi-au aflat liniştea, echilibrul, ci sunt gata să devină ghizi pentru turiştii care sunt încă  rătăciţi în tot felul de furtuni.Eroii admiraţiei noastre spun, prin faptele lor, poveşti în mişcare despre o realitate pe care ne-am dori-o croită de oameni asemenea lor: drepţi, demni, buni, care înaintează curat în viaţa. Fără a călca peste cei care s-au împiedicat în faţa lor, ci întinzând-le o mână de ajutor, chiar dacă asta le va întârzia amândurora ascensiunea spre vârfurile de mucava ale succesului de orice fel.În sportul de performanţă, competiţia este extraordinar de intensă. Înainte de fiecare înfruntare, se spune că cel mai bun să câştige. Doar că nici o victorie nu are sens dacă nu este cea obţinută în faţa fricilor, slăbiciunilor, nesiguranţelor şi neliniştilor tale. Asta face diferenţa între învingătorii care-şi numără lista de adversari exteriori şi campionii care-şi biruie oponenţii interiori.Un astfel de campion absolut, care a învăţat să îşi domolească demonii şi să lase lumina să distrugă întunericul, este Novak Djokovic. Cel care, înainte să devină nr. 1 mondial în tenis, a devenit liderul propriei sale vieţi. După o serie de bătălii sufleteşti complicate. Iar o parte din călătoria lui e dezvăluită şi în cartea sa Serve To Win. Continue reading “Suflet de campion”

Fiecare om este o poveste

Oliver Sacks

Există oameni care „trezesc”, oameni care iau minţile, conştiinţele şi atitudinile aţipite, le curăţă de rugina corozivă a obişnuinţei, a comodităţii şi le redau prezenţa, forţa de a fi. De cele mai multe ori, ne împiedicăm de propriile noastre bariere de frici, nesiguranţe, prejudecăţi şi ajungem să ne convingem că sunt, de fapt, ziduri ridicate de viaţă, asistând pasivi la înălţarea lor dincolo de putinţa noastră de escaladare interioară.

Asta pentru a nu ne învinovăţi, pentru a nu ne gândi prea mult la uşile pe care le închidem, în timp ce vorbim despre libertatea coliviilor de sticlă pe care ni le construim – din care vedem lumea, dar fără a o lăsa să ne atingă.

Avem nevoie de ceilalţi pentru a fi întregi, nu este de-ajuns doar să-i privim, trebuie să-i întâlnim, să-i înţelegem şi să creştem împreună. Câtă vreme avem puterea să întindem o mână care să ceară ajutorul sau să ofere alinarea înseamnă că suntem încă în jocul ăsta de-a viaţa şi că putem schimba finalul poveştii.

Suntem norocoşi că putem alege între viaţă şi letargie, între a trăi în vis şi a ne trăi visurile, că putem descuia singuri porţile către oameni, că putem lăsa să intre lumina şi întunericul, că putem simţi frigul şi căldura şi că putem fi… Pentru unii oameni, această alegere nu există. Sunt captivii minţilor lor şi despre ei a vorbit poetul-neurolog Oliver Sacks în cartea de întâmplări din universul copleşitor al creierului uman – The Man Who Mistook His Wife for a Hat. Continue reading “Fiecare om este o poveste”