O minte sclipitoare

Felul cum funcţionează creierul nostru este, în mare parte, un gigantic puzzle. Cercetările în neuroştiinţă sunt de la an la an îmbogăţite, dar deocamdată nu ştim de ce mor unele celule şi astfel, nu avem un instrument eficace împotriva Alzheimer-ului, de exemplu. Nu ştim de ce un atac cerebral implică haos neuronal, dar nu duce la pierderea memoriei. Nu ştim legătura dintre boala Parkinson şi demenţă, adică de ce unele celule sunt distruse, iar altele, nu.

Continue reading “O minte sclipitoare”

Starea de bine şi modelul PERMA

Noi toţi vrem, mai presus de orice, să fim fericiţi. Când suntem fericiţi suntem mai deschişi oportunităţilor de tot felul, reuşim să construim relaţii pline de însemnătate şi, deloc de trecut cu vederea, ne simţim bine în pielea noastră, cu ceea ce suntem, cu ce gândim şi simţim. Cu toate acestea, fericirea e o stare care ne scapă de cele mai multe ori, iar concentrarea excesivă pe ea ne poate frustra şi ne poate lăsa cu un permanent sentiment de neîmplinire.

Continue reading “Starea de bine şi modelul PERMA”

Live through this. On Creativity and Self-Destruction

„You have lived and loved with the intensity of a bandit on the run, and it frightens you more than anything in the world. The very thing you seek is what you shun the most. You are thwarted by your need to know, your fear of existing in that space of uncertainty.”

Live Through This: On Creativity and Self-Destruction
Sylvia Plath, Marilyn Monroe, Virginia Woolf, Kurt Cobain, Charlie Parker, Jim Morrison, Vincent Van Gogh, Ernest Hemmingway, Jimi Hendrix- toți aceștia au fost personalități extrem de creative, dar au trecut în neființă datorită comportamentelor auto-distructive care și-au făcut cuibul în viețile lor. Alții, precum Goethe, prin propria creație au reușit să-și exorcizeze demonii acelor gânduri mutilante, salvându-și viața.

Când vorbim despre relația dintre creativitate și auto-distrugere, prima întrebare care îmi vine în minte e: care este cauza și care efectul? Creativitatea declanșează tot felul de procese distructive sau acestea există deja din alte motive iar creativitatea apare ca un mecanism necesar pentru a le face față? Nu știu dacă am găsit răspunsul citind această carte, nu sunt sigură că poate fi unul anume, ci tind să cred există un fel de reciprocitate, interdependență. Cert este că dacă le vei permite gândurilor tale să călătorească mult mai departe decât e considerat normal, acestea vor fi inevitabil neobișnuite, drept consecință va prinde contur creativitatea. Dar în același timp, prin călătoria întreprinsă în afara granițelor convenționale, vei slăbi mecanismele de apărare tipice omului obișnuit, permițând astfel și unei doze considerabile de „întuneric” să ajungă la tine. Continue reading “Live through this. On Creativity and Self-Destruction”

Depersonalizarea. II. Aprofundare și tratare.

„Mintea, în felul său propriu şi prin ea însăşi, poate face din paradis un infern şi din infern un paradis.”  John Milton

Depersonalizarea poate fi cea mai fascinantă formă de alienare dacă o privim din afară, poate chiar utilă dacă ne referim la artiștii care pot profita de asemenea trăiri pentru a crea adevărate capodopere sau la activitățile militare în caz că-i dăm crezare locotenentului-colonel Dave Grossman, care în cartea sa, On Killing, sugera că antrenamentele militare creează în mod artificial în soldați acest sindrom de depersonalizare pentru a suprima empatia. Mai sunt și unii care susțin că depersonalizarea ar fi sinonimă cu starea aceea de Samadhi despre care vorbea Osho, cu iluminarea. Dar în rest, nu e altceva decât o doză suplimentară de stres, un factor care împiedică individul să trăiască o viață normală afectându-l pe toate palierele. Să vezi, să auzi, să atingi și totuși nimic din toate astea să nu-ți producă vreo senzație, să fii secat de emoții- nu cred că e ceva de dorit. Continue reading “Depersonalizarea. II. Aprofundare și tratare.”

„Culorile” dragostei

Speak low if you speak love- Shakespeare

Ȋn cursa noastrǎ spre fericire, stabilitatea emoţionalǎ îşi are propriul ei rol (important) de jucat. Fie cǎ o cǎutǎm cu disperare şi în cele mai nepotrivite locuri şi oameni sau cǎ trebuie sǎ muncim sǎ pǎstrǎm o stare de armonie în cuplu, dragostea e resimţitǎ altfel de fiecare dintre noi, chiar dacǎ, în relaţia cu celǎlalt avem, în mare parte, nevoie de aceleaşi lucruri: comunicare, reciprocitate, onestitate.

Continue reading “„Culorile” dragostei”