15 cărţi pe care să le citeşti după The Fault in Our Stars

John Green a fermecat pe toată lumea cu scriitura lui. Personajele sale par atât de reale şi atât de asemănătoare cu oamenii pe care-i cunoşti, dialogurile sunt sincere, gesturile neaşteptate, cuvintele sunt alese ca pentru tine şi toate astea învelite în iubire. Ce-ţi poţi dori mai mult de la o lectură care să te poarte cu gândurile în nori?

Mai sunt şi alte cărţi à la John Green pe care să le devorezi vara asta, după The Fault in Our Stars (apropo, filmul apare la noi pe 13 iunie). Dacă mai vrei, vezi mai jos ce listă ţi-am pregătit.

Eleanor & Park

Eleanor… Red hair, wrong clothes. Standing behind him until he turns his head. Lying beside him until he wakes up. Making everyone else seem drabber and flatter and never good enough.

Park… He knows she’ll love a song before he plays it for her. He laughs at her jokes before she ever gets to the punch line. There’s a place on his chest, just below his throat, that makes her want to keep promises.

Continue reading “15 cărţi pe care să le citeşti după The Fault in Our Stars”

Autorul săptămânii: Zeruya Shalev

Zeruya Shalev este autoare israeliană născută în Kibbutz Kinneret, o localitate în nordul Israelului, în 1959.

Acum 15 ani, în timp ce-şi lua copilul de la grădiniţă, a trecut pe lângă un autobuz în care se afla un o bombă plasată de un Palestinian, fiind grav rănită și nevoită să stea patru luni în spital pentru a se recupera.

Shalev a publicat cinci romane, o carte de poezii şi una pentru copii. Cărţile sale au fost traduse în peste 21 de limbi şi sunt bestsellere care i-au adus numeroase premii.

Cărţile autoarei sunt profunde, personale, în cuvintele sale se regăsesc conflictul intern şi dramele personale, gândurile aşternute pe hârtie. Sfaturile, regretele şi speranţele s-au transformat în personaje, în întâmplări. E ca şi cum Zeruya Shalev şi-a vărsat tot sufletul într-o mare de cuvinte, pe care le-a mascat în mai multe poveşti. Iar tu, ca şi cititor, nu vei simţi că citeşti o carte, dar că asculţi o confesiune. Continue reading “Autorul săptămânii: Zeruya Shalev”

Autorul săptămânii: Luigi Pirandello

Luigi Pirandello (28 Iunie 1867 – 10 Decembrie 1936) s-a născut în Sicilia, Italia, într-o familie înstărită. A fost poet, a scris nuvele, proză scurtă şi peste 40 de piese de teatru. În 1934 a primit Premiul Nobel pentru Literatură pentru maniera unică, îndrăzneaţă şi genială în care a scris, în special, piesele de teatru.

În copilărie autorul a fost educat acasă, fiind foarte ataşat de părinţi însă, în adolescenţă, s-a îndepărtat de tatăl său după ce-a aflat de relaţia extraconjugală a acestuia şi s-a apropiat mai mult de mama sa, până la punctul în care acesta o venera –  lucru care este vizibil şi în “Colloqui con i personaggi”, nuvelă publicată în 1915.

Continue reading “Autorul săptămânii: Luigi Pirandello”

Lecturi de duminică (IV)

Şi pentru că vremea de afară nu ne îndeamnă să ieşim din casă (decât pentru o porţie de săniuş şi vin fiert), celor care vor să se relaxeze astăzi şi să lenevească, le recomand cel puţin o carte din lista de mai jos:

Continue reading “Lecturi de duminică (IV)”

The Spectacular Now

Există persoane extraordinar de inteligente, pline de energie, creative şi entuziaste – cu potenţial – însă prea puţin interesate să facă ceva constructiv astfel încât să ajungă departe şi să schimbe lumea în mai bine. Persoane care-şi distrug potenţialul cu activităţi negative, cum ar fi alcoolul sau anturajele nepotrivite.

Cunoaşteţi şi voi astfel de persoane, nu-i aşa? Un vecin sau poate un coleg de la şcoală? Persoane ale căror părinţi nu au investit timp pentru a le ajuta să se dezvolte, nu le-au acordat atenţie şi tot sprijinul necesar.

M-am gândit mult, după ce am terminat de citit această carte, şi m-am întrebat: cine este de vină în aceste situaţii? Părinţii, pentru că nu au făcut tot posibilul să aibă grijă de educaţia copilului, sau copilul, care a primit tot ce avea nevoie, însă nu a apreciat?

Sutter, personajul principal, intră în categoria de care vă spuneam mai sus: la suprafaţă este o persoană caldă, prietenoasă, tipul popular care oricând ar putea să obţină ce-şi doreşte. Dar care nu va ajunge niciodată să se ridice la nivelul potenţialului său, deoarece nu dă doi bani pe asta. Mai rău decât atât, îşi găseşte un partener bun în alcool şi chiar abuzează de acesta, de cele mai multe ori.

“Nothing lasts,” she says, and there’s a little crack in her voice. “You think it’s going to. You think, ‘Here’s something I can hold on to,’ but it always slips away.”

Sub această faţadă, însă, se ascunde un copil care se simte singur şi trist. Tatăl lui l-a abandonat, iar mama şi tatăl vitreg au uitat de existenţa sa – cu excepţia momentelor în care-l ameninţă că-l vor trimite la şcoala militară dacă nu se linişteşte şi nu revine pe calea cea bună. Prietenul lui cel mai bun nu vrea să mai ştie de el iar iubita l-a părăsit. Nimeni nu-l iubeşte şi nu are nevoie de el, se pare.

Aici îşi găseşte rolul în poveste Aimee. Fata care întotdeauna a avut nevoie de el cu adevărat, pentru a o ajuta să-şi pună viaţa în ordine şi să-şi recâştige încrederea în sine.

Doar că Sutter nu a ştiut niciodată de existenţa ei.

 Credeţi că, până la final, cei doi vor reuşi să-şi găsească echilibrul, ajutându-se unul pe celălalt?

Vă las să citiţi cartea şi să aflaţi.

Hoţul de cărţi

Se întâmpla în 1939, Germania nazistă. Al Doilea Război Mondial. O perioadă grea, în care Moartea nu a avut o secundă de linişte. În care a adunat la un loc sufletele celor mai puţin norocoşi.

“Five hundred souls.
I carried them in my fingers, like suitcases. Or I’d throw them over my shoulder. It was only the the children I carried in my arms.”

Atunci cand Moartea se oprește să spună o poveste, ne oprim și noi, să o ascultăm. Povestea orfanei Liesel Meminger – o fetiţă curajoasă ajunsă într-o familie adoptivă.

Continue reading “Hoţul de cărţi”

Autorul săptămânii: Kazuo Ishiguro

“It never occurred to me that our lives, until then so closely interwoven, could unravel and separate over a thing like that. But the fact was, I suppose, there were powerful tides tugging us apart by then, and it only needed something like that to finish the task. If we’d understood that back then, who knows? Maybe we’d have kept a tighter hold of one another.”

Continue reading “Autorul săptămânii: Kazuo Ishiguro”

True beauty

North of Beautiful

Ce poate să-şi dorească mai mult o fată frumoasă, care le are pe toate: picioare lungi, păr blond, un corp de invidiat, un iubit popular şi cea mai bună prietenă care are grijă de ea?

Să vedem…ce înseamnă, mai exact, frumuseţea, atunci când este pătată cu un semn din naştere? Mai este frumuseţe? Se mai poate numi perfecţiune?

Terra s-a născut cu un semn pe faţă, unul foarte greu de ascuns şi imposibil de înlăturat, au spus doctorii. Un semn de forma hărţii Bhutan-ului, spune Jacob. Un semn pe care şi-l ascunde sub farduri şi creme.

Dar asta nu e tot.

Ce înseamnă frumuseţea atunci când este este ciobită de cuvintele dureroase şi teroarea unui tată care nu ştie să iubească? Mai este frumuseţe?

Dar ce înseamnă frumuseţea, atunci când iubitului tău îi este ruşine cu tine când nu te mai machiezi şi-ţi laşi semnul la vedere? Mai este frumuseţe?

Desigur.

Pentru că, nu-i aşa, adevărata frumuseţe nu este cea fizică. Adevărata frumuseţe nu este prima imagine sau impresie pe care ţi-o lasă cineva. Trebuie să priveşti atent. Să studiezi detaliile. Să descoperi ceea ce este ascuns de ochiul amator.

“This is beautiful,” I said, ignoring the shop window to trace the gleaming stone walls fronting another boutique.
“You know what’s funny?” Jacob asked. He didn’t wait for my answer. “You can see beauty in everything, except for yourself.”

Iar Terra descoperă asta cu ajutorul lui Jacob, un băiat la fel de imperfect, ca şi ea.

Pentru că adevărata frumuseţe înseamnă compatibilitate. Înseamnă să înţelegi ce vorbeşte cel de lângă tine. Înseamnă să asculţi, să asculţi cu adevărat, să primeşti cuvintele fără să le compari cu ale tale. Să iubeşti necondiţionat, să ţii în braţe pe cineva, să nu critici şi să fii tu. Aşa cum eşti tu când eşti singură acasă şi când dansezi, cânţi sau visezi cu ochii deschişi – fără să te vadă nimeni.

Scriitori sud-americani şi cuvintele lor

Se spune că cel mai ușor poţi descoperi lucruri interesante despre autori citindu-le operele. Pentru că în cuvinte obişnuim să ascundem cele mai intime gânduri şi trăiri.

Voi ce-aţi descoperit despre autorii de mai jos?

 

Gabriel Garcia Marquez

Gabriel Garcia Marquez a fumat 60 de ţigări pe zi şi a câştigat de două ori lupta cu cancerul.

“What matters in life is not what happens to you but what you remember and how you remember it.”

 

Jorge Luis Borges: The Last Interview: And Other Coversations

 

Jorge Luis Borges şi-a început cariera literară scriind reclame pentru iaurt.

“I am not sure that I exist, actually. I am all the writers that I have read, all the people that I have met, all the women that I have loved; all the cities I have visited.”

Continue reading “Scriitori sud-americani şi cuvintele lor”

Thrillere psihologice care te vor tine ocupat weekend-ul acesta

Thrillerele psihologice au avantajul de a-ţi ţine mintea activă. Nu eşti un simplu cititor, ci un participant la poveste. Pe parcursul lecturii, vii cu teoriile şi cu presupunerile tale, evaluezi personajele şi cântăreşti faptele. Descoperi cine, ce a făcut. Citeşti gândindu-te că ai cunoscut şi tu la un moment dat o astfel de persoană. Înveţi cum să faci faţă unor situaţii dificile sau înveţi din greşelile personajelor.

Astfel de lecturi sunt perfecte pentru weekend, când vrei să leneveşti dar, în acelaşi timp, vrei să-ţi antrenezi imaginaţia şi inteligența.

Sister

1. Rosamund Lupton, “Sister”

 

When her mom calls to tell her that Tess, her younger sister, is missing, Bee returns home to London on the first flight. She expects to find Tess and give her the usual lecture, the bossy big sister scolding her flighty baby sister for taking off without letting anyone know her plans. Tess has always been a free spirit, an artist who takes risks, while conservative Bee couldn’t be more different. Bee is used to watching out for her wayward sibling and is fiercely protective of Tess (and has always been a little stern about her antics). But then Tess is found dead, apparently by her own hand.

 

 

 

We Need To Talk About Kevin

2. Lionel Shriver, “We Need to Talk About Kevin”

 

Eva never really wanted to be a mother – and certainly not the mother of the unlovable boy who murdered seven of his fellow high school students, a cafeteria worker, and a much-adored teacher who tried to befriend him, all two days before his sixteenth birthday. Now, two years later, it is time for her to come to terms with marriage, career, family, parenthood, and Kevin’s horrific rampage in a series of startlingly direct correspondences with her estranged husband, Franklin.

Continue reading “Thrillere psihologice care te vor tine ocupat weekend-ul acesta”