De la Confucius încoace avem darul unic de a ne aglomera existenţa: viaţa e cu adevărat simplă, dar noi insistăm mereu să ne-o complicăm cu tot felul de accesorii. Am inventat maşinile şi avioanele şi suferim acum de prea mult stat jos; am prelungit viaţa alimentelor la raft doar ca să ne-o riscăm pe a noastră; nu ne plictisim niciodată pentru că informaţia ne asaltează haotic ca un cal neîmbânzit, dar nu ne interesează nimic; totul e mai mare şi mai ostentativ acum, de la buze sau sâni şi până la case sau ego-uri.
Poate că după atâtea cuceriri, e timpul să (re)descoperim simplitatea; după iPhone, iMax şi iPod, am putea să ne întoarcem spre noi înşine, spre ciripit de păsări şi miros curat de mesteceni uzi şi pământ reavăn.