“Visez timid şi la un maraton montan” (interviu cu un alergător)

Pe Andra o ştiu de mult. Îmi place optimismul ei, pofta de viaţă, zâmbetul ce-i înfloreşte pe chip mai mereu. Are un blog unde vorbeşte despre locurile frumoase pe care le descoperă, stilul de viaţă sănătos, călătorii şi mişcare. O întâlnesc în ceainării, la evenimente, dar şi în parc, unde ea aleargă, iar eu mă plimb în pas rapid. Are la activ două maratoane, i-ar plăcea să-şi îmbunătăţească viteza, iar în interviul de mai jos aflăm încă şi mai multe detalii din viaţa unui alergător entuziast care, în cazul acesta, este şi un cititor pasionat.

Cum ai început aventura alergării?

Aventura alergării a început pentru mine într-o seară de primăvară, după ce mă certasem cu un tip. Asta se întâmpla acum mai bine de 5 ani şi ţin foarte bine minte că era o zi de luni. Nu a fost nimic plănuit, pur şi simplu mi-am pus o pereche de adidaşi şi am ieşit să alerg pe bulevard, la întâmplare, ca să-mi consum nervii. Deşi m-am întors obosită şi roşie la faţă, a fost o experienţă de care m-am bucurat şi care m-a liniştit, aşa că mi-am propus ca în fiecare luni seară să ies la alergat + plimbat. Era perioada în care mă familiarizam cu alimentaţia sănătoasă şi alergarea s-a potrivit foarte bine în tabloul ăsta. La început alergam 1-2 ture de lac, adică vreo 3-6 km, şi mi se părea foarte mult, însă o făceam pur şi simplu de plăcere. Au urmat apoi primii adidaşi de alergat, primul cros, primul semimaraton, primul maraton, prima cursă montană şi sper să urmeze multe alte „prima dată”.

Continue reading ““Visez timid şi la un maraton montan” (interviu cu un alergător)”

Nu îmi plac cărțile și nu știu de ce

Postfață:

L-am rugat pe noul nostru coleg să ne scrie un articol pentru blog, el este programator, dar nu are nici o legătură directă cu conținutul blogului sau departamentul de Marketing din punctul de vedere al sarcinilor de serviciu – știu sună groaznic de scorțos expresia asta “sarcină de serviciu”, deja îmi vine să fug. Cristi mi s-a părut că are o gândire dezarmant de liberă, de aceea i-am și propus acest exercițiu și de câteva zile nu încetează să mă uimească.

A fost nevoie să ne explice la ce se referea cu ceea ce a scris, în cazul în care sunteți în situația mea aceasta este concluzia: Avem toți un blocaj când auzim cuvântul “carte”, poate din copilărie, poate de la “pune burta pe carte”, “cine are carte are parte”. Mi-am dat și eu seama astăzi că pentru mulți cuvântul acesta are o conotație negativă, sau măcar e “scorțos” și provine tot de la carte: “din scoarță în scoarță”. Haideți să depășim această barieră, nu e vorba de carte, de suportul acesteia, este vorba despre citit. Și ție îți place să citeși, altminteri n-ai fi citit acest text până aici. Ne place să citim etichete, semne, tricouri, panouri publicitare, oriunde vedem o literă încercăm să descifrăm. Să citești este una dintre cele mai mari realizări ale noastre ca ființe inteligente, este ceva ce ne definește și ne diferențiază și trebuie să recunoaștem că de fapt ne place. Cartea este doar un suport și poate deveni ceva minunat, dacă înlăturăm prejudecățile, barierele între noi și ea. Pentru că este vorba despre curiozitatea noastră, despre răspunsuri,  despre noi! (Despre citit!) Continue reading “Nu îmi plac cărțile și nu știu de ce”

Ce spun cărțile tale preferate din copilărie despre tine

Cu toții avem niște cărți pe care le-am devorat în copilărie, care ne-au marcat și ne-au ajutat, într-o oarecare măsură, să ne dezvoltăm. Vă aduceți aminte cum obișnuiați să vă rugați de părinți sau bunici să vă citească în fiecare seară din cartea preferată până când ați învățat și voi să citiți și apoi nu o mai lăsați din mână? Aceeași poveste în fiecare seară, astfel că ajunseserăți să  citați din ea, deveniserăți personajul preferat. Viețile noastre au fost, în mare parte, modelate de literatura pe care o iubeam în copilărie, ne scufundam în lumi imaginare, cu personaje și creaturi ciudate, treceam prin aventuri periculoase care ne țineau cu sufletul la gură și ne puneau la încercare. Am învățat să fim curajoși, loiali, aventurieri, inventivi, să ne descoperim limitele și să le depășim. Oare astăzi, ca adulți, mai suntem la fel de curajoși și neînfricați ca în copilărie? Continue reading “Ce spun cărțile tale preferate din copilărie despre tine”

De ce citești?

Ați văzut probabil și săptămâna trecută și poate dacă ne salutăm pe Facebook că am o perioadă Sinek și îmi pun notițe inspirate de el. Citesc acum Întreabă-te DE CE, de unde și titlul ales. Voi continua probabil cu bibliografia sa pentru a nu mă apuca de recitit. Așa mi se întâmplă când fac o pasiune pentru o carte, trebuie doar să găsesc cartea potrivită. Așa cum zice J.K. Rowling: “Dacă nu îți place să citești, înseamnă că nu ai găsit cartea potrivită pentru tine.”

Sunt și suntem de ceva vreme în căutarea unei identități sau mai degrabă a definirii acesteia. Ca și Thomas Edison “găsisem o mie de feluri în care nu se face un bec”. Continue reading “De ce citești?”