Viaţa ca hologramă

Americanul Dave Eggers este unul dintre scriitorii foarte activi civic, iar cărţile lui au fost adesea motorul unor acţiuni ample de mobilizare a comunităţii internaţionale în jurul unui scop comun – educarea copiilor din zonele marginale ale societăţii şi garantarea dreptului la resursele necesare dezvoltării lor fizice, intelectuale şi spirituale.

„What Is the What”, impresionanta poveste a lui Valentino Achak Deng, supravieţuitor al confruntărilor civile din Sudan, a dat naştere unei fundaţii care se ocupă de promovarea educaţiei şi de asigurarea accesului la învăţătură pentru copiii din acea parte a Africii. Tot el este co-fondator al 826 Valencia, un centru de mentorat pentru tinerii defavorizaţi din San Francisco, a cărui structură a fost preluată în oraşe precum Chicago, Los Angeles, New York, Washington, Londra, Dublin, Copenhaga, Stockholm, Melbourne etc.

Astfel nu e de mirare că, în noua lui carte de ficţiune – „A Hologram for the King”, miza acţiunilor personajului principal, Alan Clay, aflat pe muchia suprarealismului, între dune de deşert, beduini, wi-fi şi evoluţia tehnologică, o reprezintă studiile fiicei sale, al cărei viitor la colegiu e determinat de reuşita planurilor de afaceri ale tatălui ei. Prin urmare, Eggers îşi continuă cu neobosită şi inspirată pasiune pledoaria pentru educaţie prin artă, dar şi pentru toleranţă, pentru sprijin reciproc şi pentru curaj, într-o lume ale cărei repere devin din ce în ce mai mult un miraj.
Continue reading “Viaţa ca hologramă”

Autorul săptămânii: Dave Eggers

Dave Eggers s-a născut în 1970 în Boston, Massachusetts, într-o familie cu patru copii. Trecutul său nu este unul vesel şi însorit: la vârsta de 22 ani, Eggers s-a trezit orfan dar şi tată pentru fratele său mai mic, atunci când ambii părinţi au murit de cancer. Fiind nevoit să renunţe la şcoala de jurnalism pe care o începuse, acesta s-a mutat în California cu fratele său de opt ani şi cu prietena sa, începând o nouă viaţă plină de griji.

“When my parents passed on, and we read their wills, we discovered something we didn’t at all expect, especially from our devoutly Catholic mother: they had both left instructions that their bodies be donated to science. We were bewildered and we were pissed. They wanted their cadavers to be used by medical students, they wanted their flesh to be cut into and their cancerous organs examined. We were breathless. They wanted no elaborate funerals, no expense incurred for such stuff – they hated wasting money or time on ceremony, on appearances. When they died there was little left – the house, the cars. And their bodies, and they gave those away. To offer them to strangers was disgusting, wrong, embarrassing. And selfish to us, their children, who would have to live with the thought of their cold weight sinking on silver tables, surrounded by students chewing gum and making jokes about the location of freckles. But then again: Nothing can be preserved. It’s all on the way out, from the second it appears, and whatever you have always has one eye on the exit, and so screw it. As hideous and uncouth as it is, we have to give it all away, our bodies, our secrets, our money, everything we know: All must be given away, given away every day, because to be human means:

1. To be good
2. To save nothing”

Continue reading “Autorul săptămânii: Dave Eggers”