“Cartea mă alege pe mine, nu eu pe ea”

Adulat de mulţi sau, dimpotrivă, desconsiderat şi atacat, Paulo Coelho este, fără doar şi poate, un fenomen în lumea literară a prezentului. Şi-a dorit dintotdeauna să fie scriitor, iar imaginea pe care şi-a construit-o despre aceştia este una duioasă: într-un interviu, autorul brazilian îşi aminteşte credinţa pe care o avea în copilărie, şi anume că “scriitorii poartă mereu ochelari, nu se piaptănă niciodată şi au datoria şi obligaţia de a nu fi înţeleşi de propria lor generaţie”. Coelho a avut o viaţă tumultuoasă, a fost lăsat într-un azil de către propriii lui părinţi, de unde a evadat de trei ori înainte de a fi externat definitiv la vârsta de 20 de ani. Ca să-i facă, totuşi, fericiţi s-a înscris la Drept, dar a abandonat şcoala pentru că visul lui era să scrie. A călătorit peste tot în lume, a devenit hippie, a compus versuri pentru muzica unor cunoscuţi artişti brazilieni, a lucrat ca jurnalist şi ca director de teatru. Rătăcind şi acumulând, universul conspiră şi îi îndeplineşte cea mai arzătoare dorinţă: la vârsta de 40 de ani publică Alchimistul.

Continue reading ““Cartea mă alege pe mine, nu eu pe ea””

Republic of Outsiders. The Power of Amateurs, Dreamers, and Rebels

„Here’s to the crazy ones. The misfits. The rebels. The troublemakers. The round pegs in the square holes. The ones who see things differently. They’re not fond of rules. And they have no respect for the status quo. You can quote them, disagree with them, glorify or vilify them. About the only thing you can’t do is ignore them. Because they change things. They push the human race forward. And while some may see them as the crazy ones, we see genius. Because the people who are crazy enough to think they can change the world, are the ones who do.”

Republic Of Outsiders: The Power of Amateurs, Dreamers and Rebels

Când vine vorba de outsideri, care sunt definiți ca fiind persoane mai puțin plăcute sau acceptate ca membrii ai unui grup, ai societății în general, pentru că sunt mult prea diferiți, probabil că unii și-i închipuie ca pe niște indivizi asemănători străinului lui Albert Camus sau trăind într-o lume asemănătoare cu cea creată de Dostoievski în Însemnări din subterană. Dar nu despre genul acela de outsideri este vorba în această carte scrisă de Alissa Quart, ci despre amatorii, visătorii și rebelii care și-au transformat condiția marginală într-un atu. Acel tip de outsideri ce au adesea o intuiție care le lipsește insiderilor, perspectiva lor incluzând atât învelișul cât și esența lucrurilor pentru că aceștia trăiesc în spațiul creat de intersecția a două lumi. Sunt primii care vor observa tot ce e inadecvat în instituțiile sociale, dar adesea le e mai greu să schimbe, să repare ceva, tocmai pentru că sunt outsideri- aspect ce începe să fie tot mai puțin o problemă datorită internetului ce le-a permis să se facă auziți, să formeze diverse comunități și astfel să poată avea impact tocmai asupra societății care a încercat să-i asimileze, vindece sau elimine.

„Sometimes, the only realists are the dreamers.” Paul Wellstone Continue reading “Republic of Outsiders. The Power of Amateurs, Dreamers, and Rebels”

When God was a Woman

„In the beginning there was Isis: Oldest of the Old, She was the Goddess from whom all Becoming Arose. She was the Great Lady, Mistress of the two Lands of Egypt, Mistress of Shelter, Mistress of Heaven, Mistress of the House of Life, Mistress of the word of God. She was the Unique. In all Her great and wonderful works She was a wiser magician and more excellent than any other God.” (Thebes, Egypt, Fourteenth Century B.C.)

When God Was a Woman
When god was a woman, povestea suprimării riturilor feminine, a fost scrisă pentru a explica evenimentele istorice și atitudinile politice care au dus la crearea și răspândirea miturilor iudeo-creștine despre căderea omului, Paradisul pierdut, dar mai ales de ce vina pentru toate acestea a fost atribuită Evei, devenind mai târziu o povară a tuturor femeilor. Nu e un text arheologic sau istoric, deși se folosește de dovezile pe care aceste discipline le furnizează, fiind mai degrabă o invitație adresată nouă, femeilor de pretutindeni, pentru a descoperi cine suntem, readucând la suprafață o moștenire pierdută.

În această carte Merlin Stone ne prezintă istoria din spatele religiei Zeiței, rezumatul a ceea ce s-a întâmplat cu femeile odată cu orientare spre o cultură patriarhală, făcându-ne conștienți de efectele negative ale creșterii într-o cultură penetrată de un mit al creației ce subjugă și demonizează femeia. Ea ne îndeamnă să explorăm originile antice ale civilizației și dezvoltarea inițială a modelelor religioase pentru a înțelege de ce bărbatul a fost investit cu putere și o mulțime de drepturi, în timp ce femeii i-a fost atribuit rolul de supusă, un fel de accesoriu al acestuia. Deși mulți dintre noi, în prezent, percepem religia ca pe o relicvă a trecutului, pentru părinții, bunicii și străbunicii noștri Biblia era ceva sfânt, cuvântul divin, acel ceva pe care, din lipsă de curaj sau de informare, nu puteau să-l conteste. Etica, moralitatea, conduita, valoarea, simțul datoriei sunt dezvoltate în copilărie tocmai prin aceste parabole promovate de religie. Ele influențează ce considerăm a fi acceptabil din punct de vedere social și ce condamnăm, definind răul și binele. Continue reading “When God was a Woman”

Uriași, Monștri și Dragoni

“There has always been a fascination for the monstrous, and depictions of monstrous beings have been known from the earliest times.

What actually constitutes a monster depends on the cultural values in which the image is depicted. That which is deemed to be monstrous is against the natural order of what is acceptable, and this is usually the image of nature and human natural forms.

Consequently, even some being that is of an abnormal size may be regarded as monstrous yet still be acceptable. It is, however, those beings that constitute a supernatural hybrid mix of other forms that bring the most revulsion and are most likely to be considered monstrous…”

Baku – un monstru japonez care are corpul unui cap, cap de leu , picioare de tigru; acesta consumă coşmarurile oamenilor şi-i scapă de visele urâte.

Kurma – broască ţestoasă din mitologia hindusă, a cărei carapace reprezintă Raiul iar partea de jos reprezentă Pământul.

Missipissy – un şarpe temut de oamenii din regiunea americană Great Lakes.

Continue reading “Uriași, Monștri și Dragoni”

Autorul săptămânii: Dave Eggers

Dave Eggers s-a născut în 1970 în Boston, Massachusetts, într-o familie cu patru copii. Trecutul său nu este unul vesel şi însorit: la vârsta de 22 ani, Eggers s-a trezit orfan dar şi tată pentru fratele său mai mic, atunci când ambii părinţi au murit de cancer. Fiind nevoit să renunţe la şcoala de jurnalism pe care o începuse, acesta s-a mutat în California cu fratele său de opt ani şi cu prietena sa, începând o nouă viaţă plină de griji.

“When my parents passed on, and we read their wills, we discovered something we didn’t at all expect, especially from our devoutly Catholic mother: they had both left instructions that their bodies be donated to science. We were bewildered and we were pissed. They wanted their cadavers to be used by medical students, they wanted their flesh to be cut into and their cancerous organs examined. We were breathless. They wanted no elaborate funerals, no expense incurred for such stuff – they hated wasting money or time on ceremony, on appearances. When they died there was little left – the house, the cars. And their bodies, and they gave those away. To offer them to strangers was disgusting, wrong, embarrassing. And selfish to us, their children, who would have to live with the thought of their cold weight sinking on silver tables, surrounded by students chewing gum and making jokes about the location of freckles. But then again: Nothing can be preserved. It’s all on the way out, from the second it appears, and whatever you have always has one eye on the exit, and so screw it. As hideous and uncouth as it is, we have to give it all away, our bodies, our secrets, our money, everything we know: All must be given away, given away every day, because to be human means:

1. To be good
2. To save nothing”

Continue reading “Autorul săptămânii: Dave Eggers”

26 de lucruri pe care nu le știai despre Australia

Ca o glumă, dilema Australiei a fost întotdeauna dacă este ţară sau continent. Lăsând gluma la o parte, este o ţară minunată, plină de vegetaţie, cu “vedere la ocean” şi sursă de posibilităţi pentru o vacanţă de vis.

Înainte de toate, vă prezint câteva ciudăţenii despre această ţară şi locuitorii ei, unele mai amuzante decât altele.

Continue reading “26 de lucruri pe care nu le știai despre Australia”

Jolly Learning

Dacă sunteți părinți, cu siguranță porniți într-o aventură în fiecare zi alături de copiii voștri. Străbateți tărâmuri magice, încărcate cu povești, vreți ca cei mici să prindă gustul călătoriilor, să învețe lucruri noi și să asimileze cunoștințe din diferite domenii.  Ca părinte vreți ce e mai bun pentru ei. Lumea se schimbă zi de zi și educația trebuie să țină pasul, iar cultura copiilor nu trebuie neglijată. Când se află la vârste fragede, cei mici asimilează extraordinar de bine, mintea lor este ca un burețel și de aceea este cel mai indicat să îi ajutați să dobândească o cultură generală timpurie care îi va forma pe viitor.

 

 

 

Continue reading “Jolly Learning”

Obiceiuri bizare din intreaga lume(1)

 Planeta noastră dragă este casa mai multor lumi, fiecare cu tradiţiile sale, obiceiurile, cultura, istoria. Suntem înconjuraţi de popoare fascinante, pline de secrete, cu o istorie covârşitoare, cu o cultură vastă care se ramifică. Lumea întreagă este un spaţiu imaginar, cunoscut din cărţi şi istorisiri, asta până când prindem ocazia să plonjăm trup şi suflet pe teritoriul fiecărei ţări, să ne înfruptăm din tot ceea ce are de oferit, să cunoaştem limbi noi, să ne manifestăm altfel decât ştim. Cum suntem dornici de cunoaştere, trebuie să aflăm şi aspectele mai puţin plăcute şi ceva mai întunecate ale fiecărei culturi. De aceea, mai jos am prezentat 5 dintre cele mai ciudate obiceiuri din întreaga lume.

1.Foot Binding sau “Piciorușele Lotus”

Foot binding este un obicei ce se practică în China de mai bine de 1000 de ani. Acesta este un procedeu extrem de dureros prin care se leagă labele picioarelor fetiţelor de la o vârstă fragedă pentru a împiedica dezvoltarea lor. Această practică a devenit extrem de populară în rândul chinezilor, bărbaţii considerând femeile cu aceste picioare-lotus foarte atractive. Cu cât picioarele erau mai mici, cu atât fetele aveau şanse foarte mari să fie alese de un şoţ înstărit şi respectat în societate. Această formă a picioarelor, însă, nu permitea o mobilitate foarte bună, iar fetele nu îşi puteau desfăşura activităţile, de aceea nici nu erau supuse la muncă fizică.

Continue reading “Obiceiuri bizare din intreaga lume(1)”

Obiceiuri ciudate de Paşte

   “Rabbits soft and cuddly
    Baby chickens, too.
    Easter eggs for baskets
    White and pink and blue.
    Easter cards of greeting,
    Music in the air,
    Lilies just to tell us
    It’s Easter everywhere.”

Pastele este sărbătorit în întreaga lume în diferite feluri conform tradițiilor și culturilor ţărilor, aşa cum se obișnuiește în fiecare ţară. Fiecare petrece în stilul său și își arată bucuria faţă de Învierea Domnului într-un mod fie excentric, fie normal. Fiecare ţară își are istoria sa, credințele sale, ciudățeniile sale, de aceea am ales 10 ţări cu obiceiuri ceva mai stranii în ceea ce privește sărbătoarea pascală.

 

 

 

Continue reading “Obiceiuri ciudate de Paşte”