E greu să ne împăcăm cu noi. Pentru că nu putem scăpa de impresia că ne lipseşte ceva, că am lăsat vreo fericire să ne depăşească, în timp ce ne uitam la un tabel în Excel.
Sub presiunea îndemnurilor de a trăi din plin fiecare zi, uităm însă că tot ceea ce facem este parte din noi, ne defineşte şi ne construieşte. Orice acţiune, oricât de banală, are potenţialul ei de fenomenal, dacă ai răbdare să îl descoperi. Nu e nevoie să escaladezi vreun munte cu risc de avalanşă pentru a fi temerar, uneori e suficient să tragi aer în piept şi să vorbeşti în public, ştiind că te vei bâlbâi, că te vei încurca, dar, cu toate astea, că eşti mai presus de spaimele tale. Curajul înseamnă să îţi înfrunţi fricile, nu să nu le ai deloc.
Mulţi spun că singura competiţie pe care ar trebui să o ai este cea cu tine însuţi. E complicat însă când ne stabilim standarde prea înalte şi ne cocoşăm sub greutatea marilor noastre aşteptări. Poate că miza nu este să devenim, ci să fim… mai buni, mai fericiţi în nefericirile şi imperfecţiunile noastre. Până la urmă, noi ar trebui să ştim cel mai bine cum ne-a fost drumul până la cei care suntem şi cu siguranţă n-a fost uşor.
De multe ori avem nevoie de cărţi care să ne aducă aminte de lucrurile astea simple, pe care le uităm, despre eroii din noi, care continuă să-şi salveze lumea interioară, în ciuda tuturor celor care ni se întâmplă. Una dintre acestea este Happy All The Time, a lui Laurie Colwin. Povestea a patru suflete care se repară prin iubire, prietenie şi… plictiseală.
Continue reading “Fericiţi tot timpul”
