Fericiţi tot timpul

E greu să ne împăcăm cu noi. Pentru că nu putem scăpa de impresia că ne lipseşte ceva, că am lăsat vreo fericire să ne depăşească, în timp ce ne uitam la un tabel în Excel.

Sub presiunea îndemnurilor de a trăi din plin fiecare zi, uităm însă că tot ceea ce facem este parte din noi, ne defineşte şi ne construieşte. Orice acţiune, oricât de banală, are potenţialul ei de fenomenal, dacă ai răbdare să îl descoperi. Nu e nevoie să escaladezi vreun munte cu risc de avalanşă pentru a fi temerar, uneori e suficient să tragi aer în piept şi să vorbeşti în public, ştiind că te vei bâlbâi, că te vei încurca, dar, cu toate astea, că eşti mai presus de spaimele tale. Curajul înseamnă să îţi înfrunţi fricile, nu să nu le ai deloc.

Mulţi spun că singura competiţie pe care ar trebui să o ai este cea cu tine însuţi. E complicat însă când ne stabilim standarde prea înalte şi ne cocoşăm sub greutatea marilor noastre aşteptări. Poate că miza nu este să devenim, ci să fim… mai buni, mai fericiţi în nefericirile şi  imperfecţiunile noastre. Până la urmă, noi ar trebui să ştim cel mai bine cum ne-a fost drumul până la cei care suntem şi cu siguranţă n-a fost uşor.

De multe ori avem nevoie de cărţi care să ne aducă aminte de lucrurile astea simple, pe care le uităm, despre eroii din noi, care continuă să-şi salveze lumea interioară, în ciuda tuturor celor care ni se întâmplă. Una dintre acestea este Happy All The Time, a lui Laurie Colwin. Povestea a patru suflete care se repară prin iubire, prietenie şi… plictiseală.
Continue reading “Fericiţi tot timpul”

Cele mai aşteptate cărţi ale anului 2015

Cu mai puţin de o lună jumătate până la sfârşitul anului, cititorii de pretutindeni şi-au făcut deja listele cu cele mai aşteptate volume ale anului 2015. Fie că este vorba despre volume de debut ale unor noi autori sau mult aşteptatele continuări ale unor serii bestseller cu milioane de fani în întreaga lume, 2015 se anunţă deja a fi unul dintre cei mai bogaţi ani în noi apariţii literare.

Printre volumele de debut ale unor noi autori se remarcă genul fantasy, care promite o mulţime de cărţi al căror succes este anticipat încă de acum de marile case de producţie din SUA, care le-au contractat deja în vederea ecranizării. Continue reading “Cele mai aşteptate cărţi ale anului 2015”

Recomandarea săptămânii: Oraşe de hârtie de John Green

Oraşe de hârtie (Paper Towns) este cel de-al treilea volum pentru adolescenţi scris de John Green.

Publicat în 16 octombrie 2008 de editura americană Dutton Books, Oraşe de Hârtie a debutat în topul volumelor Bestseller New York Times pe poziţia a cincea, iar in 2009 a câştigat premiul Edgar Award pentru volume Young Adult.

În 24 martie anul acesta, John Green a anunţat pe Twitter ca Oraşe de hârtie urmează să fie ecranizat de studiourile Fox 2000. În 4 septrembrie, autorul a anunţat că filmul va fi regizat de Jake Schreier, iar scenariul va fi scris de Scott Neustadter şi Michael H. Weber, care s-au ocupat şi de ecranizarea romanului Sub aceeasi stea.

Rolul Quentin “Q” Jacobsen va fi interpretat de Nat Wolff, iar Cara Delevingne va interpreta rolul lui Margo Roth Spiegelman. Justice Smith, Austin Abrams şi Halston Sage au fost distribuiţi în rolurile Marcus “Radar”, Ben Starling şi Lacey Pemberton, iar Jaz Sinclair în rolul Angela.

Filmările au început în 3 noiembrie, în Carolina de Nord, iar lansarea filmului în cinematografe va avea loc pe 19 iunie 2015. Continue reading “Recomandarea săptămânii: Oraşe de hârtie de John Green”

Autoarea săptămânii: Colleen Hoover

Colleen Hoover este o autoare de origine americană, care scrie volume contemporane pentru adolescenţi şi volume new adult.

Până în prezent, autoarea a scris şapte romane (Slammed, Point of Retreat, This Girl, Hopeless, Losing Hope, Maybe Someday, Ugly Love) şi o nuvelă (Finding Cinderella), toate devenite bestseller, urmând ca în 2015 să publice volumele Confess şi November Nine.

Colleen Hoover s-a născut în decembrie 1979, în Sulphur Springs, Texas si a a absolvit Universitatea Texas A&M Commerce, cu o diplomă în Asistenta Socială. Inainte de a-si incepe cariera de autoare, Colleen a lucrat ca asistent social şi cadru didactic. În anul 2000, s-a măritat cu Heath Hoover, împreună cu care are acum trei copii şi un porcuşor pe nume Sailor. Continue reading “Autoarea săptămânii: Colleen Hoover”

Autorul săptămânii: A.S. King

I always wanted to be a writer, but what got me to sit in front of a typewriter and actually write was a half year of reading one book a day. The book that physically moved me into the writing chair was Salman Rushdie’s The Satanic Verses.

Amy Sarig King s-a născut pe 10 martie 1970, în Reading, Pennsylvania. După ce a trăit mai bine de zece ani în Irlanda, s-a decis să se întoarcă în America.

A.S. King nu a studiat scrierea creativă în şcoală, fiind pasionată de fotografie şi studiile sale concentrându-se pe asta. Fotografiile sale au, totuşi, strânsă legătură cu scrisul, acestea fiind o mare parte din sursa de inspiraţie. Aşa cum autoarea recomandă, fiecare scriitor ar trebui să aibă un extra hobby, care să nu aibă de-a face cu scrisul.

A durat 15 ani şi peste 7 nuvele scrise ca A.S. King să ajungă să fie publicată. Cu toate astea, autoarea nu a renunţat nicio secundă la visul ei iar în prezent se bucură de popularitate în rândul adolescenţilor şi de multe premii pentru cărţile sale.

Continue reading “Autorul săptămânii: A.S. King”

Divergent. The Book & The Movie

Cred că aţi observat că sunt la modă, în zilele noastre, ecranizările după autori contemporani.

Aşa s-a întâmplat şi cu Divergent, care a tras lozul câştigător, urmând să vedem în curând pe marile ecrane personajele din această serie.

Despre carte, pot să vă spun că e compusă din trei părţi. Am reuşit să citesc primele două şi chiar e faină, mai ales dacă vă plac distopiile. Continue reading “Divergent. The Book & The Movie”

Lecturi de duminică (IV)

Şi pentru că vremea de afară nu ne îndeamnă să ieşim din casă (decât pentru o porţie de săniuş şi vin fiert), celor care vor să se relaxeze astăzi şi să lenevească, le recomand cel puţin o carte din lista de mai jos:

Continue reading “Lecturi de duminică (IV)”

The Spectacular Now

Există persoane extraordinar de inteligente, pline de energie, creative şi entuziaste – cu potenţial – însă prea puţin interesate să facă ceva constructiv astfel încât să ajungă departe şi să schimbe lumea în mai bine. Persoane care-şi distrug potenţialul cu activităţi negative, cum ar fi alcoolul sau anturajele nepotrivite.

Cunoaşteţi şi voi astfel de persoane, nu-i aşa? Un vecin sau poate un coleg de la şcoală? Persoane ale căror părinţi nu au investit timp pentru a le ajuta să se dezvolte, nu le-au acordat atenţie şi tot sprijinul necesar.

M-am gândit mult, după ce am terminat de citit această carte, şi m-am întrebat: cine este de vină în aceste situaţii? Părinţii, pentru că nu au făcut tot posibilul să aibă grijă de educaţia copilului, sau copilul, care a primit tot ce avea nevoie, însă nu a apreciat?

Sutter, personajul principal, intră în categoria de care vă spuneam mai sus: la suprafaţă este o persoană caldă, prietenoasă, tipul popular care oricând ar putea să obţină ce-şi doreşte. Dar care nu va ajunge niciodată să se ridice la nivelul potenţialului său, deoarece nu dă doi bani pe asta. Mai rău decât atât, îşi găseşte un partener bun în alcool şi chiar abuzează de acesta, de cele mai multe ori.

“Nothing lasts,” she says, and there’s a little crack in her voice. “You think it’s going to. You think, ‘Here’s something I can hold on to,’ but it always slips away.”

Sub această faţadă, însă, se ascunde un copil care se simte singur şi trist. Tatăl lui l-a abandonat, iar mama şi tatăl vitreg au uitat de existenţa sa – cu excepţia momentelor în care-l ameninţă că-l vor trimite la şcoala militară dacă nu se linişteşte şi nu revine pe calea cea bună. Prietenul lui cel mai bun nu vrea să mai ştie de el iar iubita l-a părăsit. Nimeni nu-l iubeşte şi nu are nevoie de el, se pare.

Aici îşi găseşte rolul în poveste Aimee. Fata care întotdeauna a avut nevoie de el cu adevărat, pentru a o ajuta să-şi pună viaţa în ordine şi să-şi recâştige încrederea în sine.

Doar că Sutter nu a ştiut niciodată de existenţa ei.

 Credeţi că, până la final, cei doi vor reuşi să-şi găsească echilibrul, ajutându-se unul pe celălalt?

Vă las să citiţi cartea şi să aflaţi.

Hoţul de cărţi

Se întâmpla în 1939, Germania nazistă. Al Doilea Război Mondial. O perioadă grea, în care Moartea nu a avut o secundă de linişte. În care a adunat la un loc sufletele celor mai puţin norocoşi.

“Five hundred souls.
I carried them in my fingers, like suitcases. Or I’d throw them over my shoulder. It was only the the children I carried in my arms.”

Atunci cand Moartea se oprește să spună o poveste, ne oprim și noi, să o ascultăm. Povestea orfanei Liesel Meminger – o fetiţă curajoasă ajunsă într-o familie adoptivă.

Continue reading “Hoţul de cărţi”

True beauty

North of Beautiful

Ce poate să-şi dorească mai mult o fată frumoasă, care le are pe toate: picioare lungi, păr blond, un corp de invidiat, un iubit popular şi cea mai bună prietenă care are grijă de ea?

Să vedem…ce înseamnă, mai exact, frumuseţea, atunci când este pătată cu un semn din naştere? Mai este frumuseţe? Se mai poate numi perfecţiune?

Terra s-a născut cu un semn pe faţă, unul foarte greu de ascuns şi imposibil de înlăturat, au spus doctorii. Un semn de forma hărţii Bhutan-ului, spune Jacob. Un semn pe care şi-l ascunde sub farduri şi creme.

Dar asta nu e tot.

Ce înseamnă frumuseţea atunci când este este ciobită de cuvintele dureroase şi teroarea unui tată care nu ştie să iubească? Mai este frumuseţe?

Dar ce înseamnă frumuseţea, atunci când iubitului tău îi este ruşine cu tine când nu te mai machiezi şi-ţi laşi semnul la vedere? Mai este frumuseţe?

Desigur.

Pentru că, nu-i aşa, adevărata frumuseţe nu este cea fizică. Adevărata frumuseţe nu este prima imagine sau impresie pe care ţi-o lasă cineva. Trebuie să priveşti atent. Să studiezi detaliile. Să descoperi ceea ce este ascuns de ochiul amator.

“This is beautiful,” I said, ignoring the shop window to trace the gleaming stone walls fronting another boutique.
“You know what’s funny?” Jacob asked. He didn’t wait for my answer. “You can see beauty in everything, except for yourself.”

Iar Terra descoperă asta cu ajutorul lui Jacob, un băiat la fel de imperfect, ca şi ea.

Pentru că adevărata frumuseţe înseamnă compatibilitate. Înseamnă să înţelegi ce vorbeşte cel de lângă tine. Înseamnă să asculţi, să asculţi cu adevărat, să primeşti cuvintele fără să le compari cu ale tale. Să iubeşti necondiţionat, să ţii în braţe pe cineva, să nu critici şi să fii tu. Aşa cum eşti tu când eşti singură acasă şi când dansezi, cânţi sau visezi cu ochii deschişi – fără să te vadă nimeni.