10 filme de Crăciun

Iată că, sărbătoare pe care o așteptam cu toții se apropie. Crăciunul nu doar o este o sărbătoare, ci o stare de spirit. Astfel că, de Crăciun toate drumurile duc acasă, spunea cineva. Ceea ce înseamnă că, această sărbătoare are darul de a aduna familiile laolaltă, de a ne face buni, bucuroși și iubitori.Crăciunul, ca nicio altă sărbătoare, dar și spiritul său a devenit subiect de romane, povestiri, basme și mai ales de cinema. Pentru că am tot vorbit despre povești și basme de Crăciun cu alte ocazii, cred că putem să vă punem la dispoziție o listă de filme pe care să le vedeți/revedeți de Crăciun cu cei dragi.1. Santa Who?(2000)/ Cine este Mos Craciun?) – Regia: William Dear2. How the Grinch Stole Christmas (2000)/ Cum a furat Grinch Crăciunul – Regia: Ron Howard 3. Miracle on 34th Street (1947)/Miracol pe strada 34 – Regia: George Seaton4. Four Christmases (2008)/De Crăciun nu stăm acasă! – Regia: Seth Gordon5. Scrooged (1970)/ Poveste trăsnită de Crăciun – Regia: Ronald Neame6. Jack Frost (1998)Jack Frost – Regia: Troy Miller7. The Bishop’s Wife (1947)/ Soția episcopului – Regia: Henry Koster8. A Christmas Story (1983)/O poveste de Crăciun – Regia: Bob Clark9. The Nightmare Before Christmas (1993)/ Coșmar înainte de Crăciun – Regia: Henry Selick10. Eight Crazy Nights (2002)Un Crăciun de pomină – Regia: Seth Kearsley

 займ онлайн rusbankinfo.ru

Clubul de carte al lui Mark Zuckerberg

La începutul anului acesta, mogulul Facebook, Mark Zuckerberg, a anunţat într-o postare publică că îşi doreşte să citească o carte nouă la fiecare două săptămâni, interesat fiind de culturi inedite, de credinţe, istorii şi tehnologii.

Şeful Facebook este recunoscut pentru provocările anuale pe care şi le asumă an de an, iar printre cele mai faimoase se află decizia de a învăţa mandarina, de a cunoaşte în fiecare zi pe cineva care nu lucrează la Facebook sau aceea de a deveni vegetarian. 50,000 de oameni au venit cu sugestii înainte de începerea anului, iar dintre toate, şeful de la Facebook a ales-o pe cea cu a citi două cărţi pe lună.

Continue reading “Clubul de carte al lui Mark Zuckerberg”

Idei profunde în cărţi de buzunar

O carte nu trebuie să aibă 700 de pagini ca să mişte rotiţe în tine. Nu ai neapărată nevoie de densitate şi analogii multiple ca să schimbi ceva, să adopţi un stil de viaţă nou sau să înveţi cum să abordezi o problemă dintr-un unghi diferit. La fel cum oamenii cei mai buni transpar în ciuda ambalajelor lor distonante, şi cărţile ne păcălesc uneori cu aparenta lor superficialitate.

Idei geniale şi schimbătoare de perspective se pot ascunde chiar şi între cele mai subţiri coperţi, întocmai ca un sirop concentrat în cea mai mică dintre capsule. Iar între două sorbituri din cel mai la modă cocktail şi un meci de volei te poţi simţi la fel de inteligent şi capabil ca un angajat de la NASA.

Continue reading “Idei profunde în cărţi de buzunar”

“Cartea mă alege pe mine, nu eu pe ea”

Adulat de mulţi sau, dimpotrivă, desconsiderat şi atacat, Paulo Coelho este, fără doar şi poate, un fenomen în lumea literară a prezentului. Şi-a dorit dintotdeauna să fie scriitor, iar imaginea pe care şi-a construit-o despre aceştia este una duioasă: într-un interviu, autorul brazilian îşi aminteşte credinţa pe care o avea în copilărie, şi anume că “scriitorii poartă mereu ochelari, nu se piaptănă niciodată şi au datoria şi obligaţia de a nu fi înţeleşi de propria lor generaţie”. Coelho a avut o viaţă tumultuoasă, a fost lăsat într-un azil de către propriii lui părinţi, de unde a evadat de trei ori înainte de a fi externat definitiv la vârsta de 20 de ani. Ca să-i facă, totuşi, fericiţi s-a înscris la Drept, dar a abandonat şcoala pentru că visul lui era să scrie. A călătorit peste tot în lume, a devenit hippie, a compus versuri pentru muzica unor cunoscuţi artişti brazilieni, a lucrat ca jurnalist şi ca director de teatru. Rătăcind şi acumulând, universul conspiră şi îi îndeplineşte cea mai arzătoare dorinţă: la vârsta de 40 de ani publică Alchimistul.

Continue reading ““Cartea mă alege pe mine, nu eu pe ea””

Un basm pentru adulți: The Ice Queen

The Ice Queen: A Novel
„Once upon a time, back when animals spoke and rivers sang and every quest was worth going on, back when dragons still roared and maidens were beautiful and an honest young man with a good heart and a great deal of luck could always wind up with a princess and half the kingdom – back then, fairytales were for adults.” Neil Gaiman

Once upon a time eram copii și nu puteam adormi fără ca cineva să ne citească povești precum Cenușăreasa, Albă ca zăpada, Mica sirenă sau Scufița roșie. Timpul a trecut și chiar dacă dragostea față de lectură a rămas, am descoperit că viața nu e deloc precum un basm așa că ne-am orientat spre alte forme mai pe calapodul realității noastre, dar…

Once in a while, indiferent câți ani s-au așternut peste copilul de odinioară, într-o seară de iarnă, cu un pisoi în brațe și sfârâitul lemnelor din sobă, îți simți sufletul cum tânjește după un basm. 

 Pe măsură ce îmi aprofundam cunoștiințele de psihologie și puteam descifra la un alt nivel simbolurile din poveștile cu care am crescut sau felul în care m-au influențat, am început să simt o oarecare antipatie față de basme, realizând felul în care pot distorsiona așteptările și înlănțui oamenii într-o sumedenie de stereotipuri. Poate de aceea consider mai potrivite basmele pentru adulți. Totuși, nu neg, ci dimpotrivă, apreciez ceea ce basmul ne învață în general despre transformare sau despre faptul că un mediu ostil și imprevizibil poate fi în același timp neașteptat de plin de resurse. Mi-era dor de acea fărâmă de inocență care se simte zvâcnind atunci când citesc un basm. Ceea ce am realizat în timp este că basmele nu conțin răspunsul problemelor noastre, ci sunt răspunsul, dar un răspuns mai greu de observat pentru că vine sub forma unei emoții. Basmul e poate un fel de fir al Ariadnei care ne călăuzește spre un univers de care ne-am înstrăinat, pentru că așa cum spune un proverb siberian, dacă nu cunoști copacii te poți pierde în pădure, dar dacă nu știi poveștile, te-ai putea rătăci în viață.  Continue reading “Un basm pentru adulți: The Ice Queen”

Cele mai frumoase prietenii din literaturǎ

Prietenii noştri sunt aceia care ne menţin pe linia de plutire şi dau un sens rotund existenţei noastre. Fie cǎ e vorba de persoane pe care le cunoaştem de ani buni sau oameni minunaţi care ne-au apǎrut în cale mai recent, cultivarea relaţiilor de acest gen cere, ca orice alt tip de relaţie, timp şi muncǎ pentru a descoperi omul de lângǎ tine, pentru a ţi-l apropia şi a te apropia de el. Ȋn definitiv, nu ne dorim doar o prietenie care dureazǎ din copilǎrie, dar în care sǎ nu putem fi noi înşine. Vrem o prietenie mare care, ca vinul, devine mai luminoasǎ şi mai plinǎ de semnificaţie cu fiecare moment ce trece.

Continue reading “Cele mai frumoase prietenii din literaturǎ”

Idee de cadou: Albinuța Maja. Copii de la 3 ani

Albină cântăreață și cărticică de baie Biene Maja

Maja cântă în limba germană 🙂 

Continue reading “Idee de cadou: Albinuța Maja. Copii de la 3 ani”

7 cărți despre cărți pentru bibliofilul din tine

Pentru un cititor înrăit cele mai bune cărți sunt cele despre…cărți! Acestea nu îi oferă doar un loc de refugiu oarecare, ci un univers creat exact pe măsura nevoilor sale. Un loc unde decorul e de obicei o bibliotecă și pasajele ei secrete, unde personajele sunt scriitori geniali torturați de muză, cititori curioși mereu în căutarea unei aventuri, sau bibliotecari misterioși. În astfel de cărți lectura nu înseamnă cuvinte legate între ele, ci o legătură între oameni. Continue reading “7 cărți despre cărți pentru bibliofilul din tine”

Ce am învǎţat din Life of Pi

Life of Pi este o poveste de viaţǎ fantasticǎ, pe care-o povesteşti copiilor şi nepoţilor şi ei nu prea ştiu dacǎ şi ce sǎ creadǎ, dar sunt impresionaţi şi le rǎmâne întipǎritǎ undeva în fundul minţii şi al sufletului şi o vor repeta şi altora cu mândrie. Pentru cǎ noi toţi avem nevoie sǎ credem în orice, în spirit, în Dumnezeu, în mai bine, în supravieţuire, în oameni şi animale, în noi înşine.

Continue reading “Ce am învǎţat din Life of Pi”