“-Ce faci?
-Nimic. Sunt la muncă”.
Mi s-a întâmplat de multe ori să dau răspunsul ăsta, deşi eram încurcată până peste cap şi birou în hârtii, adrese, centralizatoare şi liste, încercând să le descâlcesc. Rezolvam tot felul de situaţii, dar senzaţia era de “nimic”, pentru că nu mă gândeam neapărat la ce aveam de făcut, ci la cum mă făcea să mă simt lucrul respectiv. Şi un vid absolut părea să îmi cuprindă gândurile.
Ni se întâmplă adesea să ne punem sufletul on hold la serviciu, pentru că nu avem capacitatea de a “îndura” mereu ceea ce se petrece, având toate simţurile acut active. Nici nu ştiu dacă ar trebui să fie altfel, dar această amorţeală, aşteptând să treacă o zi, o lună, un an, o viaţă de muncă nu prea are cum să conducă la ceva bun în noi.
Sunt lucruri pe care le lăsăm să plutească peste noi, altele pe care le lăsăm să treacă de parcă nici n-ar fi fost şi doar câteva pentru care suntem cu adevărat acolo, încercând să le întâmpinăm cum se cuvine.
Bineînţeles că sunt şi norocoşi care au reuşit să-şi transforme pasiunea în meserie, dar vorbitorul inspiraţional Barry Schwartz (a cărui conferinţă TED a fost vizionată de peste 6 milioane de ori) spune că fiecare dintre noi este dator să găsească locul vieţii în munca lui şi să nu se ascundă 8 ore pe zi de sine.
Fericirea la serviciu pare să fie un concept fantastic, dar este atât de important să găsim echilibrul în viaţa noastră, pentru că nu ne putem sprijini toate speranţele în cârja weekendurilor şi a zilelor cu program scurt. Continue reading “Ordin de serviciu: Fericirea”