
Cardurile de credit ne permit să cheltuim şi banii pe care nu-i avem, astfel că nu e de mirare că publicitarii se înghesuie să ne convingă cât de mult ne dorim lucruri la care nici măcar nu ne-am gândit vreodată. Şi bine am făcut 🙂 .Suport pe care să-ţi sprijini bărbia, atunci când eşti obosit, dar eşti într-un spaţiu public, umbreluţe pentru încălţăminte, scufie de noapte cu pernă integrată, set de mini-golf pentru a nu te plictisi la toaletă, roţi ajutătoare pentru pantofii cu toc, kit de antrenament pentru peştişorii din acvariu sau cornet rotativ de îngheţată – sunt doar câteva dintre invenţiile de care putem beneficia în zilele noastre şi care sunt la doar un telefon⁄telemarketer distanţă.Cumpărându-le, împreună cu restul obiectelor care ne sunt prezentate într-o multitudine de forme, culori şi inutilităţi, viaţa ar trebui să devină, dintr-o dată, mai simplă, mai frumoasă, rămânându-ne mai mult timp de petrecut împreună cu cei dragi.Iluziile astea tehnicolore, care se încheie cu o cronică a unei fericiri anunţate şi promisiunea unei lumi mai bune, sunt cele care ne îndeamnă, de fapt, să cheltuim şi ceea ce nu avem. Pentru că, cine ştie, poate apa minerală n-o să ne facă la fel de veseli şi optimişti precum familia din reclamă, dar atunci poate jeanşii noi îşi vor face datoria sau poate telefonul, plasma, excursia, apartamentul din cartierul rezidenţial etc. Nu poţi vinde iubirea sau împlinirea sufletească, dar poţi vinde mirajul obţinerii lor prin intermediul unor lucruri pentru care banii sunt suficienţi.Interesat să afle ce se ascunde în spatele acestei relaţii complicate dintre publicitate şi consum, într-o societate în care dependenţa de cumpărături este considerată o tulburare psihică, danezul Martin Lindstrom a adunat în cartea sa Buyology concluziile şi observaţiile unuia dintre cele mai importante studii de neuromarketing derulate vreodată. Continue reading “Studii de cumpărăturologie”