Suflet de campion

Nu cred că strică să ai un model. Un om care să-ţi fie inspiraţie prin mintea lui, sufletul lui, felul în care şi-a găsit sau încă îşi mai caută rosturile în lume. Cineva care să te ajute să te cunoşti mai bine, descoperind ce respecţi la alţii, dar şi ce n-ai vrea să fii niciodată. Atunci când umblăm pe o stradă întunecată, n-o să ne oprim la primul felinar din cale, ascunzându-ne de beznă, dar trebuie să ne bucurăm că lumina pe care o împrăştie ne poate ajuta să ne găsim propriul drum spre casă.

Cam aşa şi cu cei către care privim cu încredere. Pentru că par că au înţeles ceva şi că sunt gata să împărtăşească celor din jur căutările lor, pentru că nu-şi zăvorăsc uşile interioare atunci când şi-au aflat liniştea, echilibrul, ci sunt gata să devină ghizi pentru turiştii care sunt încă  rătăciţi în tot felul de furtuni.

Eroii admiraţiei noastre spun, prin faptele lor, poveşti în mişcare despre o realitate pe care ne-am dori-o croită de oameni asemenea lor: drepţi, demni, buni, care înaintează curat în viaţa. Fără a călca peste cei care s-au împiedicat în faţa lor, ci întinzând-le o mână de ajutor, chiar dacă asta le va întârzia amândurora ascensiunea spre vârfurile de mucava ale succesului de orice fel.

În sportul de performanţă, competiţia este extraordinar de intensă. Înainte de fiecare înfruntare, se spune că cel mai bun să câştige. Doar că nici o victorie nu are sens dacă nu este cea obţinută în faţa fricilor, slăbiciunilor, nesiguranţelor şi neliniştilor tale. Asta face diferenţa între învingătorii care-şi numără lista de adversari exteriori şi campionii care-şi biruie oponenţii interiori.

Un astfel de campion absolut, care a învăţat să îşi domolească demonii şi să lase lumina să distrugă întunericul, este Novak Djokovic. Cel care, înainte să devină nr. 1 mondial în tenis, a devenit liderul propriei sale vieţi. După o serie de bătălii sufleteşti complicate. Iar o parte din călătoria lui e dezvăluită şi în cartea sa Serve To Win. Continue reading “Suflet de campion”

Topul celor mai apreciate memorii şi autobiografii ale anului 2014

Cititorii de pe Goodreads au votat cele mai bune memorii şi autobiografii ale acestui an, iar volumele câştigătoare sunt:

1. “This Star Won’t Go Out: The Life and Words of Esther Grace Earl” de Esther Earl, cu 27.850 voturi
O colecţie de jurnale, scrisori, fotografii şi schiţe ale lui Esther Grace Earl, care a trecut în nefiinţă în anul 2010, la vârsta de 16 ani şi care a inspirat volumul bestseller internaţional The Fault în Our Stars, scris de John Green.

2. “As You Wish: Inconceivable Tales from the Making of The Princess Bride” de Cary Elwes, cu 24.111 voturi
Actorul Cary Elwes, care a interpretat rolul lui Westley în filmul “The Princess Bride”, a adunat în volumul său o mulţime de poveşti din culisele celebrului film, poveşti care nu au mai fost spuse niciodată, fotografii exclusive şi interviuri cu faimoşii săi colegi de filmare Robin Wright, Wallace Shawn, Billy Crystal, Christopher Guest şi Mandy Patinkin, precum şi cu autorul şi scenaristul William Goldman, producătorul Norman Lear şi regizorul Rob Reiner.

3. “Not My Father’s Son” de Alan Cumming, cu 17.938 voturi
Îndrăgitul actor de teatru, televiziune şi film, Alan Cumming, le împărtăşeşte cititorilor povestea relaţiei complicate pe care a avut-o cu tatăl său şi secretele de familie adânc îngropate, care au contribuit la modelarea vieţii şi carierei sale.

Pe următoarele poziţii în topul cititorilor s-au clasat volumele:

Autorul săptămânii: Shirley Jackson

Dacă aş fi trăit în perioada 1916 – 1965, aş fi avut, poate, ocazia să cunosc personal această femeie şi să o îmbrăţişez. Să-i mulţumesc pentru minunatele ore de lectură şi pentru că s-a infiltrat în viaţa mea uşor-ușor, fără să realizez.

A fost o scriitoare iubită şi apreciată, un autor american care a influenţat literatura acelor vremuri. Influenţele sale se regăsesc în publicaţiile altor autori renumiţi, precum Stephen King sau Richard Matheson.

Scurta poveste “The Lottery”, o distopie publicată în The New Yorker la 1948, a fost cea care a făcut-o cunoscută şi populară. Autorea a refuzat întotdeauna să participe la prezentări ale cărţilor sale sau să ofere interviuri, considerând că munca  şi cărţile sale vorbesc de la sine.

Continue reading “Autorul săptămânii: Shirley Jackson”

Autorul săptămânii: Jenny Lawson

Încercând să culeg cât mai multe informaţii despre autoarea pe care mă pregăteam să v-o prezint, mi-am dat seama, după două ore, că nu mă mai puteam opri din citit chestii de pe blog-ul ei.

Este foarte activă pe blog şi foarte populară pentru asta, iubește să scrie despre ea și întâmplările sale, nu ascunde nimic, este căsătorită şi are o fetiţă de 9 ani, iubeşte pisicile, s-a operat de curând de hernie şi a scris o carte premiată şi apreciată, urcând rapid pe primul loc în topul New York Times Bestsellers.

Jenny Lawson scrie despre ea:

I wrote for the Houston Chronicle, but I needed an uncensored space to say the f-word and talk about ninjas so I started this blog.  I tweet a lot. Also, I can balance live cats on my head but no one will pay me for it. Yet. My book debuted at #1 on the NYT best-seller list. I assure you, no one was more surprised about this than me.

Victor is my husband. Hailey is my nine-year-old. Hunter S. Tomcat, Rolly and Ferris Mewler are my cats. Pluto is a planet, in spite of what you may have heard.

Continue reading “Autorul săptămânii: Jenny Lawson”

Autorul săptămânii: Dave Eggers

Dave Eggers s-a născut în 1970 în Boston, Massachusetts, într-o familie cu patru copii. Trecutul său nu este unul vesel şi însorit: la vârsta de 22 ani, Eggers s-a trezit orfan dar şi tată pentru fratele său mai mic, atunci când ambii părinţi au murit de cancer. Fiind nevoit să renunţe la şcoala de jurnalism pe care o începuse, acesta s-a mutat în California cu fratele său de opt ani şi cu prietena sa, începând o nouă viaţă plină de griji.

“When my parents passed on, and we read their wills, we discovered something we didn’t at all expect, especially from our devoutly Catholic mother: they had both left instructions that their bodies be donated to science. We were bewildered and we were pissed. They wanted their cadavers to be used by medical students, they wanted their flesh to be cut into and their cancerous organs examined. We were breathless. They wanted no elaborate funerals, no expense incurred for such stuff – they hated wasting money or time on ceremony, on appearances. When they died there was little left – the house, the cars. And their bodies, and they gave those away. To offer them to strangers was disgusting, wrong, embarrassing. And selfish to us, their children, who would have to live with the thought of their cold weight sinking on silver tables, surrounded by students chewing gum and making jokes about the location of freckles. But then again: Nothing can be preserved. It’s all on the way out, from the second it appears, and whatever you have always has one eye on the exit, and so screw it. As hideous and uncouth as it is, we have to give it all away, our bodies, our secrets, our money, everything we know: All must be given away, given away every day, because to be human means:

1. To be good
2. To save nothing”

Continue reading “Autorul săptămânii: Dave Eggers”

Seducing the demon. Writing for my life

 “The notion of God brings us to the muse, the male writer’s form of the demon. The muse also embodies creativity. She’s fickle. She appears and disappears at will. We can’t control her. And because we can’t control her, we hate her as much as we love her. We try to summon her with sex, with falling in love, with mind-altering drugs. But the fact is, she won’t be summoned. She alights when she damn well pleases her. She falls in love with one artist, and then deserts him for another. She’s a real bitch” 

Seducing the demon începe ca un ghid pentru scriitorii aspiranți și se transformă într-un fel de memorii, o litanie a relațiilor eșuate, o analiză literară a unor scriitoare precum Sylvia Plath, Anne Sexton, sau Virginia Woolf, o expunere brută a luptei cu alcoolismul și depresia, dar mai ales a libertății sexuale, autoamăgirilor și greșelilor pe care le poate face un scriitor la început de drum. În comparație cu alți autori, ea nu a suprimat în confesiunile sale anxietatea, rușinea, ofensa, șocul sau înstrăinarea de familie, demonstrând că a rămas fidelă convingerilor și regulilor sale. Caracterul sexual pronunțat, cinismul și narcisismul Ericăi pot crea un mare disconfort cititorului care nu este obișnuit cu așa multă deschidere și onestitate. Cu atât mai mult cu cât, deși la început e percepută ca fiind o carte ce pare a se contempla pe sine, pe parcurs devine o carte despre tine și cele mai ascunse temeri pe care le ai. Continue reading “Seducing the demon. Writing for my life”

Autorul săptămânii: Erica Jong – un pilon al revoluției sexuale

“Everyone has talent. What is rare is the courage to follow the talent to the dark place where it leads.”

 Înainte de Carrie Bradshaw, Sex and the City sau 50 Shades of Grey, a fost Erica Jong și The Fear of Flying (primul și cel mai celebru roman al său, publicat în 1973 și vândut în 20 de milioane de exemplare).

Nu prea ai cum să scrii despre Erica fără să aduci în discuție și sexul, pentru că viața ei este în totalitate legată de acest aspect, nu doar fiindcă a inventat expresia “zipless fuck”, ci mai degrabă pentru că a fost un pilon al revoluției sexuale și un model pentru milioane de oameni.  De asemenea, s-a bucurat de admirația unor scriitori precum John Updike (care în descrierea romanului ei a folosit cuvinte precum “class, sass, brightness, and bite”) sau Henry Miller (acesta a prezis că “this book will make literary history, that because of it women are going to find their own voice and give us great sagas of sex, life, joy, and adventure”). A scris peste 20 de cărți, pendulând cu naturalețe între ficțiune, non-ficțiune și poezie. Dar poate cea mai de preț calitate a sa pentru care merită întreaga noastră atenție și apreciere este curajul. Curajul de a-și examina cele mai intime aspecte ale vieții sub microscopul publicului, de a vorbi deschis despre demonii cu care a avut de-a face atât în ceea ce privește succesul, cât și scrisul. Continue reading “Autorul săptămânii: Erica Jong – un pilon al revoluției sexuale”

Interviu Salman Rushdie

Salman Rushdie a povestit, într-un interviu acordat Mediafax, despre modul în care şi-a scris memoriile, care au ca punct central perioada în care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini. Deşi această poveste a ţinut prima pagină a ziarelor, scriitorul prezintă acum varianta sa.

Reporter: Joseph Anton vorbeşte foarte mult despre relaţia dumneavoastră cu “Versetele satanice” şi despre cum vi s-a schimbat viaţa după publicarea acestei cărţi. “Versetele satanice” au supărat mulţi oameni. Credeţi că şi “Memoriile” vor supăra câţiva oameni? Continue reading “Interviu Salman Rushdie”

Cele mai bune cărţi de memorii şi biografii ale anului 2011

În anul 2011, s-au publicat pe tot cuprinsul lumii foarte multe cărţi de memorii, biografii şi autobiografii ale unor personalităţi importante. În cele ce urmează, vă vom prezenta pe cele mai interesante dintre acestea, cărţi care trebuie să figureze în bibliotecile noastre.

1.-“Bossypants”, de Tina Fey. O colecţie genială de colecţie de frânturi de memorialistică, eseuri, liste de spălătorie, povestiri adevărate, scenarii fantastice şi poze jenante din anii de sălbăticie ai cunoscutei Tina Fey.

Continue reading “Cele mai bune cărţi de memorii şi biografii ale anului 2011”

Bear Grylls. Supraviețuitorul

Bear Grylls sau pur și simplu ‘Bear’ -Ursul- este un mare, dacă nu cel mai mare iubitor al aventurii.

Cu doi ani înainte să devină cel mai tânăr britanic care a ajuns pe Everest,  suferea un grav accident de parașută, dar Grylls nu este genul care să renunțe prea ușor. De atunci a fost protagnistul unor expediții inedite în toată lumea, câștigându-și un număr impresionant de admiratori.

După ce a terminat şcoala, Grylls a vrut să intre în Armata Indiană şi a petrecut câteva luni escaladând Munţii Himalaya. Apoi a mers la University of the West of England unde a fost membru al Officer Training Corps.

În martie 1997 s-a înrolat în Armata Britanică, iar apoi după ce a trecut de a doua încercare de a trece de selecţia Forţelor Speciale ale Marii Britanii (unde el declară că a fost unul din cei 4 care au leşinat din grupul lui de 180), din 1994 până în 1997, el a făcut parte din Rezerva Forţelor Speciale ale Marii Britanii în Regimentul 21 Serviciul Special Aerian ca soldat, instructor de supravieţuire şi membru al Patrulei Medicale.

Continue reading “Bear Grylls. Supraviețuitorul”