De ce nu vor femeile copii

Ne-am făcut un obicei din a ne uita în grădina vecinului. Discutăm şi judecăm alegerile celorlalţi, iar dacă acestea nu sunt conforme concepţiilor noastre, invariabil cele mai bune, ne revoltăm întotdeauna împotriva lor. E o modă să critici şi să vorbeşti în necunoştinţă de cauză, iar nevoia unor oameni de a se auzi vorbind şi a emite o părere, mai ales atunci când este limpede că nu au una solidă şi fundamentată, este de-a dreptul maladivă.

Arătăm cu degetul, în ultimul timp, femei care şi-au exprimat alegerea de a nu avea copii. Cel mai la îndemână sunt vedetele, nu puţine, puse la zid din cauza unor opţiuni de viaţă care nu respectă norma, dar cărora nu ar trebui să le contestăm valabilitatea. Multe dintre ele au rămas ferme poziţii şi au servit răspunsuri din cele mai inteligente. Preferata mea, Gloria Steinem, feminista de peste 80 de ani, a spus în 2011 în cadrul unei emisiuni populare din SUA: “Nu toţi oamenii care au uter ar trebui să aibă copii, aşa cum nu toţi oamenii care au corzi vocale ar trebui să fie cântăreţi de operă”.

În ochii societăţii, feminitatea este strict legată de maternitate, iar de la o anumită vârstă, femeile resimt o adevărată presiune în a procrea cât mai repede. Noi toate am simţit la un moment dat privirile piezişe, întrebările rugătoare, şuierăturile dezaprobatoare: “Când?”

Continue reading “De ce nu vor femeile copii”

Citeşte şi tremură!

Ni se întâmplă tuturor, câteodată, să simţim nevoia sinistrului, a insidiosului. Pentru că viaţa noastră e aşezată şi efectiv lipsită de pericole iminente, ne cufundăm în atmosfera grotescă, nenaturală sau pur şi simplu înfiorătoare a unui film de groază sau a unui thriller care ne va suci minţile garantat. Mie, personal, vreau să mi se facă frică. Da, mă uit la filme de tipul ăsta când e soare puternic afară şi când pot să acced vizual toate colţurile din camera unde sunt, dar uneori, simt nevoia unei astfel de evadări.

Psihologii pretind că facem asta din mai multe motive: e diferit faţă de toată rutina din viaţa noastră, putem încălca, chiar şi doar imaginativ, nişte norme sociale, căutăm puţină adrenalină, e un mod controlat de a ne speria şi de la o distanţă sigură.

Pentru psihoanalişti, e un test bun al tuturor gândurilor latente şi fricilor din copilărie care există încă în noi, ca un soi de arhetipuri ale răului. Cu ajutorul lor am putea intra în contact cu o zonă a personalităţii noastre, necunoscută şi neexplorată. Dar când te uiţi la câteva episoade din Fringe şi apoi visezi monştri şi alte lucruri supranaturale şi înfiorătoare, parcă n-ai mai vrea să deranjezi zona aia din tine, ci s-o preferi nezgâlţâită şi nedeflorată. Ne alegem distracţia în funcţie de ce vrem să mişte în noi, de cum vrem să ne afecteze.

Continue reading “Citeşte şi tremură!”