Miere, cocă şi fluturi – ingredientele cărţilor

Pentru mulţi dintre noi, un ceas de linişte departe de lumea dezlănţuită înseamnă răgaz pentru lectură, întâlnirea, într-o carte, cu oameni, fapte şi întâmplări care ne ajută să reîncărcăm energiile consumate de prea mult concret, beton şi aglomeraţie.

Însă scriitorii, cei care operează cu utilajele grele ale imaginaţiei, au de cele mai multe ori nevoie tocmai de această ciocnire cu realitatea, pentru a se agăţa de muchiile vieţii, atunci când confecţionarea de universuri îi poartă prea departe.

Apicultură, colecţionarea de fluturi, cofetărie, pescuit, vânătoare, înot sau inovaţii tehnologice… Cam cu asta s-au ocupat în timpul lor liber câţiva dintre cei mai importanţi autori ai lumii, atunci când poveştile pe care le aşterneau pe hârtie îşi căutau propriul drum în sufletele cititorilor.

Îndepărtându-se de cuvintele care ne sunt nouă acum refugiu, cei care le-au făcut să danseze şi-au construit lumi dincolo de cele de hârtie.

Fie că au frământat cocă, au îngrijit stupi de albine sau au observat luni de-a rândul lichenii care îmbrăţişează copaci, scriitorii şi-au plămădit, din alte realităţi, noile rezerve de fantezie.

Şi, dintr-un pic de miere, puţin aluat şi un soi cu totul aparte de molii, au apărut, printre altele: The Bell Jar, Hope Is The Thing With Feathers sau Pale Fire.
Continue reading “Miere, cocă şi fluturi – ingredientele cărţilor”

Agatha Christie şi misterul de a fi

Avem nevoie de mister în vieţile noastre. Şi de suspans, în doze mici, dirijabile, administrate sub supraveghere asistată, într-o carte, o sală de cinema sau într-un sport extrem. Cam ca o săritură de la înălţime în care ai răsverificat siguranţa corzii care nu te va lăsa să cazi. Cam ca un thriller poliţist în care aştepţi înfricoşat să afli dacă majordomul a făcut-o. Pentru că ştii că vei afla şi că, până la urmă, majordomul diabolic e doar plăsmuirea imaginaţiei unui om prea bogat interior. Dar rămâne neliniştea aia plăcută, a saltului în aer şi-n poveste, care-ţi face inima să bată mai tare.

Ne plac emoţiile cu necunoscute şi variabile, sentimentele care nu se divid perfect la realitate, datorită stării pe care o avem în preajma unui indiciu, mai mult sau mai puţin înşelător, dar care ne-ar putea dezvălui valoarea pozitivă, negativă sau în modul a unei ecuaţii de muncă, iubire, prietenie etc. Chiar dacă uneori ne-am dori şi mai mult să putem răsfoi răspunsurile de la sfârşit, poate aşa am afla că unele probleme pur şi simplu nu au rezolvare sau că nu depinde de noi găsirea soluţiilor.

Şi în timp ce noi încercăm să ne dumirim ce şi cum, prin viaţa şi ale ei, literatura ne provoacă în toate felurile posibile.
Continue reading “Agatha Christie şi misterul de a fi”

Îmbarcarea în Hogwarts Express

Peronul gării este complicele tăcut al unora dintre cele mai dureroase despărţiri. De-o parte şi de alta a vagoanelor, zâmbete curajoase se sparg în bucăţi la auzul semnalului de plecare.

Orice despărţire, oricât de reversibilă, îţi ţintuieşte puţin sufletul în absenţa din jur, dar parcă devine de nesuportat atunci când tu rămâi nemişcat, observând cum aerul unui alt orizont se umple de o prezenţă dragă.

De-asta nu-mi plac deloc gările. Cea mai mare parte a vieţii mi-am petrecut-o luându-mi la revedere, atunci când aveam toate motivele din lume să rămân. Nu pot vedea un tren plecând din staţie fără să am o strângere de inimă, pentru că trenurile au prostul obicei de a introduce distanţe acolo unde e loc doar de apropieri.

Zilele astea, în timpul unei călătorii pe calea ferată, când m-au copleşit din nou astfel de gânduri, m-am gândit la cărţile pe care le-am citit de-a lungul timpului şi care ar putea să mă ajute să-mi depăşesc (re)sentimentele faţă de “pe curând”-ul rostit pe un peron mizer, cu sufletul ţăndări şi cu obrajii lipiţi de geamurile aburite.
Continue reading “Îmbarcarea în Hogwarts Express”

Scriitori celebri şi pseudonimele lor

De ce renunţǎ scriitorii la numele pe care l-au primit la naştere şi decid sǎ scrie sub un nom de plume? Ei bine, rǎspunsurile la aceastǎ întrebare nu sunt puţine şi ţin de viaţa privatǎ şi aspiraţiile scriitorilor în cauzǎ.

Continue reading “Scriitori celebri şi pseudonimele lor”

Tuppence și Tommy Beresford

De Tuppence și Tommy Beresford nu ai cum să te plicitsești. Tinerii detectivi ai Agathei Cristie care își incearcă norocul în afaceri de spionaj în primul Război Mondial, în  sunt în N or M? părinții a doi tineri care la rândul lor serves patria, lucrând în Serviciile Secrete în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Asta nu înseamnă că domnii Beresford nu se pot face utili. La indicațiile domnului Carter care îi implicase într-o aventură periculoasă pe vremea în care nu erau decât doi tineri care își căutau servici, domnul Grant îi propune lui Tommy un rol pe cât de delicat pe atât de captivant. Acesta trebuie să-și asume o falsă identitate și să se cazeze într-o pensiune de provincie situată pe litoral unde se presupune că sunt infiltrați spioni germani. Nu mică îi este însă surpriza când o găsește în același loc pe Tuppence care, trăsese cu urechea la discuția confidențială a lui Tommy cu domnul Grant, și decide că nu poate sta deoparte asumându-și o proprie identitate falsă.

Lucrurile se complică însă, și ca de obicei, adeversarul este tocmai acea persoană de la care detectivii noștri se așteaptă mai puțin. Unde mai pui că povestea este împânzită de scurte romanțe care par să complice întregul spațiu de cercetare al lui Tuppence și Tommy. Prezența unui copilaș la pensiunea în cauză nu face decât să adauge mister la aparenta nedeslușire a lucrurilor. Nici o poveste a Agathei Cristie nu seamană însă cu alta. De aceea finalul este pe cât de surprinzător pe atât de elucidant și pare că totu fusese pus în fața ochilor personajelor și a cititorului încă de dinainte și că toți se împotmolesc acolo unde talentul Agathei reușește cel mai bine să iasă la iveală: în descrierea detaliilor, în conturarea dibace a personajelor și în spiritul neașteptat al întorsăturilor de situații.

De aceea, lecturi precum The Mysterious Affair at Styles, Detectives and Young Adventurers și By the Pricking of My Thumbs nu trebuiesc niciodată lăsate pe raft. Ele ajung, odată atinse, o prezență fidelă a bagajelor, genților și noptierei voastre.

Distracție mare cu Tommy și Tuppence!