Autoarea săptămânii: Janet Evanovich

Janet Evanovich este o apreciată scriitoare de romane de dragoste și romane de mister, autoarea seriei bestseller Stephanie Plum, ajunsă la cel de-al 22-lea volum, ”Tricky Twenty-Two”, care a fost publicat săptămâna aceasta.

Autoarea Janet Evanovich este recunoscută pentru nota de umor fin pe care o dă cărților sale și pentru modul său inedit de a îmbina aventura, misterul și romantismul cu umorul.

Janet Evanovich s-a născut pe 22 aprilie 1943, în South River, New Jersey, SUA și a absolvit Colegiul Douglass din cadrul Universității Rutgers din New Jersey, cu o diplomă în Artă.

La începutul carierei sale, autoarea a scris romane de dragoste. Primul său roman, ”Hero at Large”, a fost publicat în anul 1987, sub pseudonimul Steffie Hall. Ulterior, autoarea a continuat să scrie ficțiune romantică sub numele său adevărat. După ce a terminat cel de-al 12-lea roman al său, Janet și-a dat seama că îi place mai mult să creeze scene de acțiune decât scene romantice, așa că s-a hotărât să se reorienteze spre genul mystery. Astfel a luat naștere seria Stephanie Plum, o serie de thrillere neconvenționale condimentate cu umor, concentrată în jurul vânătoarei de recompense Stephanie Plum, o fostă vânzătoare de lenjerie care devine vânătoare de recompense după ce își pierde locul de muncă. Prima carte din seria Stephanie Plum, ”One for the Money”, a fost publicată în anul 1994, a beneficiat de numeroase aprecieri și a fost declarată de Publishers Weekly cea mai bună carte a anului 1994. În anul 2012, romanul ”One for the Money” a fost ecranizat, rolul protagonistei fiind interpretat de actrița Katherine Heigl.

De-a lungul carierei sale, în afară de seria Stephanie Plum (1994 – 2015), Janet Evanovich a scris și alte serii de cărți, precum seria Alexandra Barnaby (2004 – 2010), seria Wicked/Lizzy & Diesel (2010 – 2015), seria Full (2012 – 2014), seria Fox & O’Hare (2013 – 2015). De asemenea, autoarea a scris și un volum de nonficțiune intitulat ”How I Write: Secrets of a Bestselling Author”, publicat în anul 2006.

Cărțile autoarei au fost traduse în peste 30 de limbi, s-au vândut în peste 90 de milioane de exemplare în întreaga lume și au obținut mai multe premii.
Continue reading “Autoarea săptămânii: Janet Evanovich”

Înapoi în lumea scrisului

My life is storytelling. I believe in stories, in their incredible power to keep people alive, to keep the living alive, and the dead.

Tim O’Brien

 

A trecut ceva timp de când nu am mai scris. O puteți numi pauză, blocaj sau uitare. Cred că a fost puțin din toate. Un job solicitant și peste 5 meditații pe săptămână aș spune că mi-au cam secat izvorul de inspirație și m-au lăsat să plutesc în derivă și să mă îndepărtez, din nefericire, de universul cărților în care m-am regăsit dintotdeauna. În tot acest timp simțeam că mă sufoc și că nu îmi găsesc locul în lume. Am făcut multe și nimic, am lăsat timpul să treacă nesemnificativ pe lângă mine și m-am îndepărtat ușor, ușor de ceea ce iubeam să fac. Asta ne face viața uneori, nu ține cu noi și ne fură lucruri dragi fără nicio jenă. Mie mi-a furat inspirația. Se întâmplă, din păcate. Însă am decis că a venit momentul să îi mai dau și peste mână. Prea își permitea multe. Ce mi-a readus dragul de a scrie? Evident, cărțile. Au jucat un rol esențial într-o călătorie de redescoperire interioară. Și abia ce le-am terminat. De obicei citesc destul de repede o carte, mai ales dacă m-a prins în mrejele ei. Însă ritmul alert și multiplele activități în vârtejul cărora am fost prinsă m-au ținut departe de înșiruirea de cuvinte de pe paginile ușor îndoite de trecerea timpului. Ce m-au salvat au fost drumurile lungi până la serviciu și meditații, când uitam să cobor din tramvai, neputând să îmi  smulg sinele dintre paginile cărților, unde devenisem personaj, și să îl readuc pe scaunul incomod din tramvaiul dintr-un București obosit, incolor, dar atât de drag mie. Continue reading “Înapoi în lumea scrisului”

Alan Bradley ne dovedeşte că niciodată nu e prea târziu

“As I stood outside in Cow Lane, it occurred to me that Heaven must be a place where the library is open twenty-four hours a day, seven days a week.
No… eight days a week.”

Popular pentru seria mistery Flavia de Luce, Alan Bradley s-a născut în 1938, în Canada, într-o familie cu încă două surori şi un tată care i-a abandonat pe vremea când acesta era mic.

Bradley a iubit să citească încă din copilărie; fiind un copil bolnăvicios, care-şi petrecea o mare parte din timp la pat, cărţile au devenit surogat pentru prietenii pe care orice copil de vârsta lui ar fi trebuit să-i aibă. În liceu se simţea neadaptat şi obişnuia să chiulească şi să citească în cimitir. Continue reading “Alan Bradley ne dovedeşte că niciodată nu e prea târziu”

Autorul săptămânii: Kate DiCamillo

Here are a few more facts about me: I am short. And loud. I hate to cook and love to eat. I am single and childless, but I have lots of friends and I am an aunt to three lovely children (Luke, Roxanne, and Max) and one not so lovely dog (Henry).

Kate DiCamillo se consideră a fi o persoană foarte norocoasă. Şi o cred pe cuvânt când spune asta. Până la urmă, job-ul ei este să scrie poveşti pentru copii dar şi întâmplări serioase, pentru adulţi. Ce poate fi mai frumos de atât?

S-a născut în Philadelphia, a crescut în Florida şi, în prezent, trăieşte în Minnesota. Din poveştile sale ies la lumină mesaje pozitive despre viaţă, despre familie, curaj şi iubire. Iar din cărţile sale putem redescoperi noi, adulţii, lucrurile frumoase şi importante, ceea ce contează cu adevărat în viaţă – chiar dacă le-am uitat de-a lungul timpului.

 

“There ain’t no way you can hold onto something that wants to go, you understand? You can only love what you got while you got it.”

Because of Winn-Dixie

 

Because of Winn-Dixie a fost prima carte publicată de Kate DiCamillo şi spune povestea unei fetiţe (Opal) care se mută cu tatăl ei în Florida, care simte lipsa mamei sale şi care primeşte cadou un căţel: Win-Dixie. În scurt timp, fetiţa descoperă că Win-Dixie este mai prietenos decât ea. Cu ajutorul lui, Opal cunoaște oameni noi, îşi face prieteni şi colecţionează povești din viaţa altora – iar asta o ajută să treacă peste propriile întrebări şi suferinţe din trecut.

Continue reading “Autorul săptămânii: Kate DiCamillo”

Divergent. The Book & The Movie

Cred că aţi observat că sunt la modă, în zilele noastre, ecranizările după autori contemporani.

Aşa s-a întâmplat şi cu Divergent, care a tras lozul câştigător, urmând să vedem în curând pe marile ecrane personajele din această serie.

Despre carte, pot să vă spun că e compusă din trei părţi. Am reuşit să citesc primele două şi chiar e faină, mai ales dacă vă plac distopiile. Continue reading “Divergent. The Book & The Movie”

Lecturi de duminică (IV)

Şi pentru că vremea de afară nu ne îndeamnă să ieşim din casă (decât pentru o porţie de săniuş şi vin fiert), celor care vor să se relaxeze astăzi şi să lenevească, le recomand cel puţin o carte din lista de mai jos:

Continue reading “Lecturi de duminică (IV)”

The Spectacular Now

Există persoane extraordinar de inteligente, pline de energie, creative şi entuziaste – cu potenţial – însă prea puţin interesate să facă ceva constructiv astfel încât să ajungă departe şi să schimbe lumea în mai bine. Persoane care-şi distrug potenţialul cu activităţi negative, cum ar fi alcoolul sau anturajele nepotrivite.

Cunoaşteţi şi voi astfel de persoane, nu-i aşa? Un vecin sau poate un coleg de la şcoală? Persoane ale căror părinţi nu au investit timp pentru a le ajuta să se dezvolte, nu le-au acordat atenţie şi tot sprijinul necesar.

M-am gândit mult, după ce am terminat de citit această carte, şi m-am întrebat: cine este de vină în aceste situaţii? Părinţii, pentru că nu au făcut tot posibilul să aibă grijă de educaţia copilului, sau copilul, care a primit tot ce avea nevoie, însă nu a apreciat?

Sutter, personajul principal, intră în categoria de care vă spuneam mai sus: la suprafaţă este o persoană caldă, prietenoasă, tipul popular care oricând ar putea să obţină ce-şi doreşte. Dar care nu va ajunge niciodată să se ridice la nivelul potenţialului său, deoarece nu dă doi bani pe asta. Mai rău decât atât, îşi găseşte un partener bun în alcool şi chiar abuzează de acesta, de cele mai multe ori.

“Nothing lasts,” she says, and there’s a little crack in her voice. “You think it’s going to. You think, ‘Here’s something I can hold on to,’ but it always slips away.”

Sub această faţadă, însă, se ascunde un copil care se simte singur şi trist. Tatăl lui l-a abandonat, iar mama şi tatăl vitreg au uitat de existenţa sa – cu excepţia momentelor în care-l ameninţă că-l vor trimite la şcoala militară dacă nu se linişteşte şi nu revine pe calea cea bună. Prietenul lui cel mai bun nu vrea să mai ştie de el iar iubita l-a părăsit. Nimeni nu-l iubeşte şi nu are nevoie de el, se pare.

Aici îşi găseşte rolul în poveste Aimee. Fata care întotdeauna a avut nevoie de el cu adevărat, pentru a o ajuta să-şi pună viaţa în ordine şi să-şi recâştige încrederea în sine.

Doar că Sutter nu a ştiut niciodată de existenţa ei.

 Credeţi că, până la final, cei doi vor reuşi să-şi găsească echilibrul, ajutându-se unul pe celălalt?

Vă las să citiţi cartea şi să aflaţi.

Autorul săptămânii: Juliet Marillier

Juliet Marillier s-a născut în Noua Zeelandă în iulie 1948. A studiat şi a predat muzică la liceu şi universitate în ţara natală şi în Australia, a fost cântăreaţă de operă, a lucrat pentru guvernul Australiei timp de 13 ani.

Cine ar fi crezut că o persoană cu atât de multe meserii poartă cu sine atât de multe poveşti, atât de profunde şi impresionante? Poate că acesta a fost şi motivul pentru varietatea job-urilor sale: faptul că încă nu-şi descoperise talentul.

“Don’t you long for something different to happen, something so exciting and new it carries you along with it like a great tide, something that lets your life blaze and burn so the whole world can see it?” Continue reading “Autorul săptămânii: Juliet Marillier”

Lecturi de duminică (III)

“Winter is the time for comfort, for good food and warmth, for the touch of a friendly hand and for a talk beside the fire: it is the time for home.”

Continue reading “Lecturi de duminică (III)”

Versiunea modernă a poveştilor

“Fairy tales are more than true: not because they tell us that dragons exist, but because they tell us that dragons can be beaten.”

În secolul în care trăim, orice lucru vechi îşi găseşte o formă nouă, proaspătă, reinventată. Poveştile nu mai sunt poveşti aşa cum le ştiam noi când eram mici, cărţile ne vorbesc despre probleme reale, pe care le întâlnim şi noi, cititorii de rând, tehnologia trece pe lângă noi cu viteza luminii, iar noi ne-am obişnuit cu elementul de noutate şi surpriză.

Continue reading “Versiunea modernă a poveştilor”