Syrup

”Marketing (or mktg, which is what you write when you’re taking lecture notes at 200 words per minute) is the biggest industry in the world, and it’s invisible. It’s the planet’s largest religion, but the billions who worship it don’t know it. It’s vast, insidious and completely corrupt.”  

Alături de filmele cu vampiri, zombi, scenarii apocaliptice sau mai nou mania ecranizării unor romane, se pare că și filmele despre marketing și branduri sunt în trend (The Joneses, Branded). Era și cazul, având în vedere că trăim într-o societate consumeristă în care marketingul e un rău necesar fiind folosit pentru a ne face să cumpărăm tot felul de lucruri pe care nu le vrem cu adevărat, de care nu avem nevoie, dar suntem convinși că trebuie să le avem. Dorințele și emoțiile noastre sunt manipulate pentru profitul altora.

“It’s not the naked body that’s exciting. It’s the possibility.”

Syrup este ecranizarea (2013) romanului de debut al lui Max Barry publicat în 1999. Syrup are tot ce-i trebuie pentru a deveni un succes: umor și ironie, sarcasm, satiră și romantism, succes și eșec, personaje colorate cu nume ciudate precum Scat, Six, Sneaky Pete, California sau @, dar mai ales prestația actorilor (Amber Heard, Shiloh Fernandez, Kellan Lutz and Brittany Snow)- toate acestea în ciuda bugetului  modest ( aprox. 6 mil. $). Cel mai bun rol e cel jucat de Amber, iar partea favorită a multora va fi cu siguranță cea în care aceasta vorbește despre marketingul iubirii.

 

“So everybody’s got ideas. Ideas are cheap. What’s unique is the conviction to follow through: to work at it until it pays off. That’s what separates the person who thinks: I wonder why they can’t just make shampoo and conditioner in one? from the one who thinks: Now should I get the Mercedes, or another BMW?”

Syrup e povestea lui Scat, un tânăr absolvent de marketing, și suișurile/coborâșurile călătoriei sale în căutarea faimei. Neavând ce-i trebuie pentru a deveni actor sau cântăreț, singura opțiune rămasă e aceea de a reuși să vină cu o idee de milioane. Prima idee de produs, Fukk, băutura faimoasă creată pentru Coca-Cola, îl aduce față în față cu Six. Ea îi adoră ideea, iar el o adoră pe ea. Și totuși, nefiind familiar cu adevărata față a marketingului, succesul îi scapă mereu printre degete, iar munca lui și-o însușește colegul său Sneaky Pete. Noroc că nu se dă bătut așa ușor, o are și pe Six, superba blondă feroce, alături. N-avea cum să nu dea lovitura în cele din urmă atunci când cei doi lansează Kok. Finalul e altul pentru că lumea corporațiilor e una amară, un fel de care pe care, fiind ușor să te pierzi în mrejele ei.

 “But perception is a faulty mechanism. Perception is unreliable and easily distracted, subject to a thousand miscues and misinformation… like marketing. If anyone found a way to actually distinguish perception from reality, the entire marketing industry would crumble into the sea overnight.”

Syrup este ca o Cola cu gheață într-o zi toridă de vară. O satiră ce demonstrează cât de ușor vinde sexul, expunând felul în care marketingul ne influențează percepția și ne determină să punem preț mai mult pe formă decât pe substanță. Imaginea bate realitatea, forma bate conținutul. Gustul e 90% psihologic, nefiind cel care vinde cu adevărat un  produs și valorând de 10 ori mai puțin decât prezentarea acestuia. Cam toate sucurile nu sunt altceva decât apă și sirop, ce alegem de fapt nu e atât conținutul cât brandul. Interesant e faptul că Max Barry, autorul romanului ce stă la baza acestui film, nu a fost dat în judecată de Coca-Cola pentru imaginea negativă pe care i-a construit-o spunând pe față că băutura lor nu e altceva decât 1 parte sirop negru, 7 părți apă și  42 de părți marketing.  La fel de suspect mi s-a părut și faptul că imediat după lansarea acestui film, au apărut și sticlele de Coca-Cola personalizate  (în film, fiecare Kok  avea numele unei vedete). Ce să fie, ce să fie oare, reclamă mascată pe față?

Fără intenția de a fi răutăcioasă și a lăsa impresia că ofer o critică negativă, ci mai degrabă mizând pe sarcasmul specific filmului/cărții, aș zice că Syrup is like marketing is like LA. “It’s like a gorgeous, brainless, model in LA. A gorgeous, brainless model on cocaine having sex drinking Perrier in LA.”

“It’s a democratic society. . . Your opinion of what’s quality is no more valid than mine. Popularity is quality. And so marketers are today’s real artists.”

Author: Elena Silvana

Scriu și citesc, iar asta îmi ocupă tot timpul. Cred în anticipație și în curiozitate ca fiind cea mai pură formă de insubordonare. Nici o poveste nu poate fi spusă fără poezie. Arta nu ar trebui să fie separată de viață ca și cum ar fi prea prețioasă pentru utilizarea de zi cu zi. Poate tocmai de aceea deviza mea este: dream, create, inspire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *