Succesul de a renunţa

the dip

Oamenii se simt aproape obligaţi să-ţi spună, atunci când eşti blocat într-un proiect care nu-ţi mai face nici o plăcere, nu te mai entuziasmează, nu-ţi mai dă vreun sens: „Ai muncit atât de mult pentru asta, nu poţi să renunţi când ai ajuns atât de departe. Gândeşte-te la tot efortul, la toată energia consumată”.

Încearcă, de fapt, să îţi transmită că să renunţi la ceva ce pur şi simplu nu-ţi mai aduce nici o bucurie e o laşitate; îţi place, nu-ţi place, trebuie să duci până la capăt tot ceea ce ai început. Chiar dacă poate ai greşit din start direcţia şi nu vezi care e rostul să înaintezi spre finlandezul orăşel Uusikaupunki, dacă îţi dai seama, fie şi la mijlocul drumului, că ţi-ar prinde mai bine o baie de soare în Baia de Sancho, din Fernando de Noronha, Brazilia. Rostul e că aşa se face, în viaţă şi-n topografie…

Dar poate e o dovadă mai mare de curaj să recunoşti că ai greşit, pornind pe calea asta care nu era a ta, şi să rişti totul într-o nouă încercare, decât să rămâi letargic şi amorţit, captiv într-o poveste pe care o vor alţii pentru tine. Adesea, renunţarea e o formă de protest contra unor reguli stabilite în timpul jocului şi în care ai libertatea să nu crezi.

E-adevărat că uneori e cazul să rămânem în proiecte ce par în impas, să depăşim obstacolele şi să demascăm morile de vânt. Pentru că poate doar am obosit puţin, dar expediţia în care am pornit cu viaţa noastră este ceea ce ne-am dorit. Însă a abandona o luptă care nu-ţi mai aparţine nu înseamnă o înfrângere, ci că îţi oferi şansa de a câştiga în altă parte.

În The Dip, Seth Godin se joacă din nou cu tot felul de afirmaţii absolute pe care le facem despre vieţile noastre: „trebuie să..”, „voi reuşi doar dacă…”, „oricât de greu mi-ar fi, nu o să renunţ”, le răstoarnă şi le preface, până devin relative. Ca om căruia îi vine aproape în fiecare zi să renunţe la tot, în această carte încearcă să pună, în stilul lui ironic, isteţ şi amuzant, întrebările care îl/ne lămuresc dacă e cazul să mergem mai departe pe acelaşi drum sau să ne întoarcem la intersecţia de mai devreme şi să alegem o altă rută. Răspunsurile sunt deschise…

The Dip
Bineînţeles că Seth – „Mai tot ce înveţi în şcoală despre viaţă este greşit” – Godin respinge clişeele, mai ales pe acela care spune că: „Cei care renunţă nu vor câştiga niciodată, în vreme ce aceia care câştigă nu renunţă” (Vincent Lombardi). Pentru că, de fapt, nu e vorba să te răstorni (preventiv) la vederea primei buturugi care-ţi iese în cale, ci să renunţi la ce nu-ţi face bine, îţi consumă energia, nu te mai reprezintă. Evoluăm, ne transformăm şi nu putem să ne blocăm singuri în alegerile greşite ale trecutului, dacă acum înţelegem lucrurile mai bine. Sunt trei întrebări, spune Godin, la care trebuie să-ţi răspunzi, înainte de a rămâne sau a pleca: „E doar un moment de panică?”, „Pe cine încerc să influenţez?”, „Ce progrese fac în clipa asta?” şi dacă nu-ţi laşi mândria să se implice e posibil să afli cu sinceritate tot ce încă nu ştiai despre tine.

Toată goana asta după numărul unu, după titlul de „cel mai bun” ne face să ne temem de un nou început în care trebuie să învăţăm fiecare pas, să acceptăm lecţiile altora şi să ne împiedicăm în propriile greşeli, timp în care alţii aleargă de zor forţând intrarea în ultima turnantă.

„E mai uşor să fii mediocru decât să accepţi realitatea şi să renunţi. E greu să renunţi. Să renunţi înseamnă să recunoşti că nu vei fi numărul 1 în lume. Cel puţin nu la ceea ce faci acum. Aşa că e mai simplu să amâni, să nu recunoşti, să te mulţumeşti cu mediocritatea… Ce risipă…”

The Dip, Seth Godin

The Dip este despre acel punct al disperării în care ajungem aproape cu toţii, între entuziasmul începutului şi mirajul destinaţiei, şi în care nu mai putem vedea sau înţelege nici de ce am pornit la drum, nici încotro ne îndreptăm. Pentru că am căzut de sus şi nu mai avem resurse pentru o nouă escaladare. Însă aici se dă, de fapt, adevărata luptă. Dacă merită, vei merge mai departe. Godin spune că e foarte important să renunţi înainte de a ajunge în acest punct critic, pentru că odată ce te afli aici, să te întorci din drum e la fel de greu ca a avansa. Şi consumul interior e la fel de mare, pe când, dacă îţi calculezi din start coordonatele de parcurs şi îţi dai seama că nu te duc acolo unde ţi-ai dori, te poţi întoarce fără să fii foarte ponosit sufleteşte.

Pentru că a renunţa nu înseamnă a eşua. The Dip este un volum mic despre o alegere mare, dar care nu dă răspunsuri, ci pune o mulţime de întrebări şi se foloseşte de caricaturile acide ale lui Hugh MacLeod pentru a ne aminti de noi, cei care credem că a sta într-un loc înseamnă a participa. Când, de multe ori, plecarea e semnul că încă mai e o luminiţă la Nord spre care vrem să ne îndreptăm, deşi până atunci ne-am adăpostit sub stelele Sudului.

„Aceasta este o cărticică despre un subiect foarte important: renunţarea. Mă credeţi sau nu, să renunţi poate fi de foarte multe ori o strategie fantastică, un fel deştept de a-ţi gestiona viaţa şi cariera. Alteori, însă, poate fi alegerea cea mai greşită. Se pare că e totuşi simplu să faci diferenţa între cele două. […] Eşti o fiinţă extraordinară! Cum îndrăzneşti să risipeşti asta? […] Haide, fă ceva să se întâmple! Aşteptăm!”

The Dip, Seth Godin

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *