Serios, chiar glumesc

Mi-e foarte greu să intru într-o librărie sau să răsfoiesc rafturile virtuale cu noutăţi Books Express fără să adaug pe lista cărţilor pe care mi le doresc tot felul de titluri fără de care nu-mi imaginez că viaţa ar putea să continue ca înainte.

Asta deşi, cu doar un pas sau un click mai devreme, multe dintre ele mi-erau necunoscute, însă viaţa şi ficţiunea au obiceiul de a te surprinde în permanenţă cu descoperirea unor nevoi despre care n-aveai habar.

Dar când vine momentul să aleg de pe wish list ce vreau/pot să cumpăr, lucrurile se complică şi intervin o grămadă de factori de care încerc să ţin cont, deşi pot găsi argumente în favoarea fiecărei posibile achiziţii. Aşa că, atunci când dau peste cărţi care îşi pledează singure cauza, mi-e puţin mai simplu să iau o decizie.

Iar când recomandarea de lectură, făcută de autoare însăşi, mă asigură că: “Dacă vei cumpăra această carte, te vei simţi mai bine, vei fi mai fericită, mai înaltă, mai slabă, vei obţine o promovare la slujbă, vei avea un păr mai strălucitor şi te vei îndrăgosti nebuneşte”, m-am convins, nu doar că “cine are carte are parte” (la modul propriu), ci şi că “Seriously… I’m Kidding”, a lui Ellen Degeneres este una dintre cele mai amuzante, deştepte şi năstruşnice colecţii de eseuri pe care le-am citit vreodată.

Iar Montaigne şi-a dat şi el silinţa…

 “Dacă-ţi spune cineva vreodată că eşti ciudat, mulţumeşte-i. şi apoi fă o reverenţă. De fapt nu, nu face asta, s-ar putea să pară ciudat. Fă o plecăciune şi scoate-ţi pălăria imaginară în faţa acelei persoane. Asta o s-o înveţe minte cu siguranţă.”

Seriously...I'm Kidding
Fiecare capitol din “Seriously… I’m Kidding” este o (ne)serioasă lecţie de viaţă, povestită în stil de stand-up comedy, pentru supermodele, animale, adolescenţi, adulţi care nu-i înţeleg pe adolescenţi, copii, oameni plictisiţi, gânditori, superficiali, miliardari, visători, dar mai ales pentru fiecare cititor dispus să se lase purtat de Degeneres într-o călătorie a umorului scânteietor, în care nimic nu e (din fericire) ceea ce pare a fi.

Şi în urma căreia, bineînţeles, poţi afla secretul vieţii – partea a II-a. “Să trăieşti fiecare zi ca şi când ar fi ultima sau ca şi când ar fi prima? Oricum ar fi, cu siguranţă ar trebui să porţi un scutec”.

Ellen, prin cărţile ei, talk-showul urmărit în întreaga lume, conferinţe, spectacole, actele de caritate, e un caz cu totul special în divertismentul american de tip bubble-gum, croindu-şi, din mijlocul Los Angelesului, drumul solar în lumea stranie a celebrităţii, cu măiestria unui bufon aplaudat pentru criticile iscusite aduse curţii (superstarurilor) regale…

Pentru că reuşeşte să provoace râsul prin generozitate, sensibilitate, candoare, emoţie, inteligenţă care nu are nevoie de ironie agresivă sau de conflicte de cerneală pentru a dovedi ceva.

 “Găseşte-ţi rostul în lume. Ajută oamenii. Ajută un singur om. Ajută azi pe cineva să treacă strada. Ghidează pe cineva, dar nu şi dacă ai un simţ de orientare îngrozitor. Ajută pe cineva care încearcă să te ajute. Pur şi simplu ajută. Fă ca gestul tău să conteze. Arată-i cuiva că îţi pasă. Spune da, în loc să spui nu. Zâmbeşte. Priveşte în ochii celuilalt. Îmbrăţişează. Sărută. Dezbracă-te.” 🙂

Ellen Degeneres este asemenea unui licurici care împrăştie în jurul său lumina pe care şi-a creat-o şi o alimentează singură, din neîmpliniri pe care le topeşte în hohote nestăpânite, din clipe albastre pe care le-a împachetat în hârtie creponată, punându-le coifuri de petrecere, din deziluzii transformate în confettiuri de cuvinte pe care le răstoarnă peste minţile şi suflete noastre, invitându-ne la sărbătoarea frumuseţii ei interioare.

 “Mie personal îmi place să fiu unică. Îmi place să fiu eu însămi, cu stilul meu, cu părerile mele şi cu periuţa mea de dinţi.”

Şi chiar e un adevărat bal… La care mă bucur că am putut să iau parte împreună cu spiriduşii mei magici. Seriously, I’m Not Kidding!

 “N-oi fi eu om de ştiinţă, dar ştiu ce sunt endorfinele. Sunt mici spiriduşi magici care se bălăcesc prin vasele de sânge şi-şi spun anecdote unii altora. Când ajung la creier, tu îi auzi şi asta te face mai sănătos şi mai fericit.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *