Selma Lagerlöf, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru literatură

Selma Lagerlöf, scriitoare suedeză, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură şi prima femeie membră a Academiei Suedeze, s-a născută în 20 noiembrie 1858 la Mårbacka, Suedia.  Bunica sa, din partea tatălui, cunoştea foarte multe legende şi cântece populare, insuflându-i nepoatei sale  pasiunea pentru poveşti.

Copilaria Selmei a fost o copilărie fericită, înconjurată de famile şi oameni care o iubeau. Un singur eveniment a perturbat liniştea familie Lagerlöf. Într-o dimineaţă, în 1861, când avea doar 3 ani Selmei Lagerlöf  i-a paralizat un picior, boală care nu s-a vindecat în totalitate niciodată. Din cauza acestei boli, Selma nu a mers niciodată la şcoală, ci a învăţat acasă. Copilă fiind, îi plăcea să citească poveşti şi povestiri. Îl citea pe Walter Scott, pe Andersen.

La vârsta de 15 ani Selma Lagerlöf a avut o încercare de a scrie versuri, dar care nu avut niciodată valoarea prozei de mai târziu. În 1881, a plecat la Stockholm unde a urmat un an cursurile unui liceu de fete şi următorii 3 ani cursurile Școlii pedagogice. În 1885 a devenit  învățătoare la o școală de fete din Landskrona, având această funcţie până în 1895.  Tot în acest interval de timp a scris “Gösta Berlings saga”(Povestea lui Gösta Berlings), primul său roman apătur în 1891.

La apariţia sa, cartea nu a făcut furori, ba mai mult a fost văzută ca un eşec. Abia 2 ani mai târziu de la apariţie, tradusă în daneză, cartea a ajuns la cel mai cunoscut critic literar al vremii Georg Brandes. El i-a scris o recenzie favorabilă, lucru care a dus la consacrarea romanului.

În 1895 Selma Lagerlöf câştigă o bursă şi renunţă la meseria de învăţătoare dedicându-se scrisului. După vizitarea Italiei publică, în 1897, ” The Miracles of Antichrist”, un roman socialist despre Sicilia. După o iarnă petrecută în Egipt şi Palestina, Salma va publica romanul “Jerusalme”, în 2 volume  care vor apărea în 1901, respectiv 1902. Doi ani mai târziu în 1904 îi apare romanul istoric “Herr Arnes penningar” (Banii domnului Arnes).

Dar cea  mai cunoscută carte a sa este romanul pentru copii numit  “Minunata călătorie a lui Nils Holgersson” (în suedeză  Nils Holgerssons underbara resa genom Sverige) publicată, în 2 părţi în 1906 și 1907. Cartea a fost tradusă în foarte multe limbi şi spune povestea unui băiat, pe numele său Nils Holgersson, care, în afară de a dormi şi a mânca, îi făcea plăcere să facă pozne şi să rănească animalele din curte.  La un moment dat, personajul nostru capturează un pitic pe care nu vrea să-l elibereze. Şi drept pedeapsă, piticul îl transformă pe Nils într-un pitic, capabil să să vorbească cu animale. Animalele, schingiuite timp îndelungat de baiat, sunt fericite să-l vadă pe acesta redus la dimensiunea lor putând să se răzbune.

Un stol de gâşte sălbatice zboară deasupra fermei familie lui Nils, iar o gâscă domestică vrea să li se alăture. Încercând să se salveze de furia animalelor, baiatul se prinde de gâtul gâştei care se pregătea să-şi ia zborul. Călătoria îl transformă pe Nils din baiat în bărbat şi îl maturizează. El descoperă că dacă demonstrează că s-a schimbat, şi a renunţat la felul lui de a fi, piticul îl va readuce la dimensiunile umane.

În 1909 a primit Premiul Nobel pentru literatură, iar în 1914 a primit titlul de Doctor Honoris Causa și a devenit membră al Academiei Suedeze. A decedat în 1940.

Alte romane ale scriitoare: “Lanțuri nevăzute” (1894), “Casa din Lilliecrona” (1911), “Împăratul Portugaliei” (1914), “Mårbacka” (1922), “Charlotte Löwensköld” (1925), “Inelul familiei Löwensköld” (1925), “Anna Svärd” (1928).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *