Scrisoare către fiica mea

Dear Daughter,

This letter has taken an extraordinary time getting itself together. I have all along known that I wanted to tell you directly of some lessons I have learned and under what conditions I have learned them.

My life has been long, and believing that life loves the liver of it, I have dared to try many things, sometimes trembling, but daring, still. I have only included here events and lessons which I have found useful. I have not told how I have used the solutions, knowing that you are intelligent and creative and resourceful and you will use them as you see fit.

Letter to My Daughter a apărut pe piață în septembrie 2008 și cuprinde o colecție de gânduri și experiențe personale despre ignoranță, umilință, filantropie, educație, Maroc, poezie și iubire, toate adresate fiicei pe care Maya Angelou nu a avut-o niciodată, dar pe care și-a imaginat-o în femeile din jurul ei.

I gave birth to one child, a son, but I have thousands of daughters. You are Black and White, Jewish and Muslim, Asian, Spanish-speaking, Native American and Aleut. You are fat and thin and pretty and plain, gay and straight, educated and unlettered, and I am speaking to you all. Here is my offering to you.

În primul eseu al cărții, intitulat simplu “Acasă”, autoarea vorbește despre identitate, maturizare și integrare în societate. Acasă este locul pe care îl purtăm în noi pretutindeni, înrădăcinat sub pielea noastră, împreună cu umbrele, visele, temerile și balaurii copilăriei.

Copilul din noi este singurul locuitor al tărâmului Acasă iar părinții, frații și restul prietenilor sunt doar vizitatori, turiști care vin și pleacă. Îmbătrânim, obținem credite la bancă și locuri de parcare, ne căsătorim, dar nu ne maturizăm. Copilul din noi rămâne acolo, “la fel de inocent și timid precum magnoliile”.

Și ne simțim în siguranță doar atunci când putem să ne întoarcem în sufletul nostru, singurul loc de care aparținem cu adevărat, Acasă.

Despre Maya Angelou puteţi găsi detalii şi aici.

Author: Andreea Rau

Visez cu ochii deschişi. Citesc. Scriu. Cânt, atunci când nu mă aude nimeni. Sunt fericită, uneori. Vreau să evadez din realitate şi să-mi construiesc o lume imaginară, în care să pot trăi. Sunt ca tine. Un simplu om.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *