Scriitorii de SF- profeți din întâmplare

”Science fiction is any idea that occurs in the head and doesn’t exist yet, but soon will, and will change everything for everybody, and nothing will ever be the same again. As soon as you have an idea that changes some small part of the world you are writing science fiction. It is always the art of the possible, never the impossible.”  Ray Bradbury  

Mulți dintre voi probabil că i-ați descoperit  începând cu Jules Verne, pe care-l citeați în vacanțele de vară ca lectură școlară obligatorie, dar scriitorii de SF au fost mereu ceva mai mult decât niște simpli romancieri. Ne-au învățat să visăm, să avem curajul de a încerca imposibilul, ne-au făcut să iubim cuvântul și știința, să ne considerăm cetățeni ai universului și să ne întrebăm mereu, de una, de alta. Ba chiar mai mult de atât, timpul a dovedit că unii au fost și profeți. Sau profeți din întâmplare, după cum îi numea Arthur C. Clarke într-un interviu din 1995,  sau cum explica și Eric Rabkin: “First, there’s the infinite monkeys problem. If you have an infinite number of monkeys randomly pounding on typewriters for an infinite length of time, the odds are 100% that at least one of them will … write Hamlet. In other words, with thousands of [science fiction] writers turning out tens of thousands of visions of the future, in what sense is any coincidence between a future element and what comes to pass a prediction?”.

Jules Verne spunea că tot ceea ce un om își imaginează, (altul) poate crea – ceea ce înseamnă că profețiile nu sunt neapărat o incursiune în viitor, ci pur și simplu o credință atât de puternică în ceva încât ulterior va putea materializa acel lucru. Astfel că predicțiile unor scriitori au influențat viitorul, fie în mod activ convingând oamenii de posibilitatea unui lucru, fie reactiv avertizând asupra unor pericole. 

Ceea ne ne învață acești scriitori e că uneori te poți folosi de imaginație pentru a crea/ atrage viitorul pe care îl dorești. Și funcționează, eu însămi acționez pe baza unui principiu din literatura SF, care… deși parțial “scornit”, îmbinat cu anticipația, reușește cumva să dea roade.

True artists are prophets.

Iată câteva dintre previziunile lor:

  • Pentru unii, Jules Verne și H. G. Wells au fost întemeietorii genului SF, când de fapt, mult mai corect ar fi să-l numim pe Hugo Gernsback părintele acestuia. În 1911 scria o scurtă poveste numită “Ralph 124C 41+:  A Romance of the Year 2660”  și în care întâlnim o serie de lucruri ce cu siguranță nu făceau parte din realitatea acelor zile: microfișele, reclamele pe cer, energia solară, holograma, faxul, videochatul, folia de aluminiu și radarul.  Numele său e acum purtat de premiul înmânat la Convenția mondială de Science Fiction pentru cel mai bun SF al anului. Asta spune totul.

  • Robert Heinlein a scris o poveste numită “Waldo” despre un om care manipula diverse lucruri cu ajutorul unor mașinării controlate de la distanță. Asemenea ustensile sunt folosite acum pentru manevrarea materialelor periculoase și poartă numele “waldoes”. Tot Heinlein e cel care a avut primul idea de pat cu apă. Iar inginerii și oamenii de știință care lucrau la programul Apollo au fost inspirați de poveștile sale despre spațiu.









Author: Elena Silvana

Scriu și citesc, iar asta îmi ocupă tot timpul. Cred în anticipație și în curiozitate ca fiind cea mai pură formă de insubordonare. Nici o poveste nu poate fi spusă fără poezie. Arta nu ar trebui să fie separată de viață ca și cum ar fi prea prețioasă pentru utilizarea de zi cu zi. Poate tocmai de aceea deviza mea este: dream, create, inspire.

1 thought on “Scriitorii de SF- profeți din întâmplare”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *