Scriitor sau scriitoare? Literatură.

Inaugurat în 1996, Baileys Women’s Prize for Fiction susţine excelenţa şi originalitatea în literatura scriitoarelor din întreaga lume. Pe 3 iunie a avut loc acordarea distincţiilor din acest an şi s-a redeschis controversa fiecărei ediţii: Reprezintă aceste premii o formă de discriminare pozitivă, sunt un manifest feminist sau doar o reafirmare a rolului esenţial pe care femeile îl au în toate domeniile artei şi societăţii? Şi pe care trebuie să ni-l reamintim, din când în când, fie şi prin intermediul acestor dezbateri…

Pe short-list, de-a lungul timpului, au fost incluse autoare de succes precum: Sarah Waters, Ali Smith, Anne Tyler sau PP Wong, ale căror cărţi sunt best-selleruri, întâmpinate cu cronici de excepţie de critica de specialitate, însă atunci când vine vorba de premierea talentului, vocile femeilor-scriitor sunt prea puţin auzite.

Tocmai de aceea, miza Baileys Women’s Prize for Fiction nu este de a susţine “genul” literaturii, ci toate genurile ei, şi de a atrage atenţia asupra unor creaţii remarcabile, adeseori trecute cu vederea din cauza unor preconcepţii, pentru că literatura scrisă de femei nu este neapărat doar “chick-lit.” (deşi nici asta nu ar fi de condamnat)

A Girl Is a Half-formed Thing
A God in Every Stone

Într-un interviu acordat recent, Eimear McBride, câştigătoarea din 2014 cu A Girl Is A Half-Formed Thing, a declarat că: “Mare parte din bucuria pe care am simţit-o de a figura pe lista scurtă a Baileys a venit din faptul că am putut să vorbesc numai despre munca mea, fără să fiu încontinuu obligată să mă refer la relaţia dintre opera mea şi faptul că sunt femeie. Până când acest lucru va fi acceptat de la sine, în cazul femeilor, aşa cum este în cel al bărbaţilor, necesitatea unui premiu acordat exclusiv scriitoarelor va rămâne una reală.”

Selecţia celor şase cărţi aflate pe short-list în acest an a dovedit că, atunci când vine vorba de lucrurile esenţiale, diferenţele se şterg, iar literatura nu are valenţe anatomice, chiar dacă experienţele care o (re)creează au logica lor, emoţională sau fizică, proprie.

Bogăţia minţii umane, puterea de străbatere a fanteziei, lumina sufletului şi labirintul gândurilor câtorva dintre cei mai talentaţi artişti ai cuvintelor (de data asta, femei) au fost, aşadar, criteriul de alegere şi premiere a volumelor la actuala ediţie.

The Bees
A Spool of Blue Thread
The Paying Guests, a lui Sarah Waters, este o redescoperire a stilului atât de elaborat şi preţios al autoarei, care reuşeşte să treacă în paşi de dans graniţa dintre comedie de maniere, thriller palpitant şi tragedie, creând, într-un mediu casnic, obişnuit, decorul unei acţiuni care răscoleşte fiecare emoţie a cititorilor ei. A God in Every Stone de Kamila Shamsie este o carte intensă, complexă, în care istoria şi literatura se întrepătrund cu poezie şi care străbate mii de ani, prin intermediul unui artefact şi al unei poveşti de dragoste. Outline, scrisă de Rachel Cusk, vorbeşte despre iubire, îndoieli, trădare şi ambiţii, din perspectiva unui povestitor misterios, care nu-şi dezvăluie identitatea decât spre final. The Bees, de Laline Paull, este o poveste emoţionantă despre speranţă, neşansă şi înfruntarea destinului, o metaforă puternică şi curajoasă a vieţii… dintr-un stup, în care neadaptaţii se luptă pentru şansa lor la fericire, fiecare dintre noi descoperindu-se în minunata Flora 717.
A Spool of Blue Thread a lui Anne Tyler ne introduce într-o microficţiune casnică, păşind delicat în viaţa “neexcepţionalei” familii Whitshank şi a micilor lor nimicuri de fiecare zi, fiind o carte a miracolelor şi dramelor de fiecare clipă.

Marea câştigătoare a celei de-a douăzecea ediţii a Baileys Women’s Prize for Fiction (2015) a fost Ali Smith şi tulburătorul ei roman How To Be Both, o parabolă impresionantă despre moarte, neputinţă şi umanitate.

Controversate sau nu, aceste premii, dedicate exclusiv femeilor care scriu, reuşesc să pună în valoare literatura, sărbătorindu-i diferenţele şi luminând asemănările.

Nu au rolul de a stabili ierarhii de gen, ci doar de a atrage atenţia asupra faptului că o poveste bună nu ţine neapărat de cartea de identitate a autorului. Iar asta reuşesc din plin !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *