Republic of Outsiders. The Power of Amateurs, Dreamers, and Rebels

„Here’s to the crazy ones. The misfits. The rebels. The troublemakers. The round pegs in the square holes. The ones who see things differently. They’re not fond of rules. And they have no respect for the status quo. You can quote them, disagree with them, glorify or vilify them. About the only thing you can’t do is ignore them. Because they change things. They push the human race forward. And while some may see them as the crazy ones, we see genius. Because the people who are crazy enough to think they can change the world, are the ones who do.”

Republic Of Outsiders: The Power of Amateurs, Dreamers and Rebels

Când vine vorba de outsideri, care sunt definiți ca fiind persoane mai puțin plăcute sau acceptate ca membrii ai unui grup, ai societății în general, pentru că sunt mult prea diferiți, probabil că unii și-i închipuie ca pe niște indivizi asemănători străinului lui Albert Camus sau trăind într-o lume asemănătoare cu cea creată de Dostoievski în Însemnări din subterană. Dar nu despre genul acela de outsideri este vorba în această carte scrisă de Alissa Quart, ci despre amatorii, visătorii și rebelii care și-au transformat condiția marginală într-un atu. Acel tip de outsideri ce au adesea o intuiție care le lipsește insiderilor, perspectiva lor incluzând atât învelișul cât și esența lucrurilor pentru că aceștia trăiesc în spațiul creat de intersecția a două lumi. Sunt primii care vor observa tot ce e inadecvat în instituțiile sociale, dar adesea le e mai greu să schimbe, să repare ceva, tocmai pentru că sunt outsideri- aspect ce începe să fie tot mai puțin o problemă datorită internetului ce le-a permis să se facă auziți, să formeze diverse comunități și astfel să poată avea impact tocmai asupra societății care a încercat să-i asimileze, vindece sau elimine.

„Sometimes, the only realists are the dreamers.” Paul Wellstone

Insiderul este cel care se lasă înghițit de instituții/corporații, ca o victimă ce simpatizează cu agresorul pentru un dram de confort și din lipsa curajului de a riposta, evada. În timp ce outsiderul e cel capabil să vadă acești zei falși pentru ceea ce sunt, este cel care refuză să devină încă o jucărie din colecția monstrului pe care omenirea l-a creat, el preferând să fugă, să se ascundă și să învețe a se adapta noilor condiții de viață. Unii dintre noi pur și simplu nu sunt meniți să aparțină, să se încadreze, să urmeze fluxul general, pentru că normalitatea e o piele prea mică ce strânge, sufocă, sau lasă sinele mult prea expus. Se vor găsi mereu câțiva care să întoarcă lumea pe dos, să o scuture, să tragă de ea pentru a-și construi un univers propriu, o Republică a Outsiderilor.

„Renegades naturally look for the spaces in our culture that the mainstream has neglected or underserved and camp out there.”

Outsiderii din cartea Alissei sunt cei care și-au pierdut încrederea și respectul față de autorități, realizând că singurul lucru pe care se pot baza pentru a-și asigura supraviețuirea și împlinirea este propria lor inteligență, propriile abilități. Sunt cei care au luat o pauză de la mecanicismul lumii în care trăiesc, întrebându-se ce vor ei oare cu adevărat, în loc de ce așteaptă alții de la ei. Cei care au realizat că nu trebuie să-ți alterezi identitatea pentru a te potrivi categoriilor existente, cel puțin nu atâta timp cât ai libertatea și abilitatea de a-ți crea propria ta etichetă. Sunt amatori mândri că pot face pentru sine și pentru alții ceea ce până nu demult doar experții puteau. Sunt oameni care și-au transformat propriile dizabilități într-o sursă de putere, dezvoltând noi structuri în care să se poată crea pe sine și a tulbura un pic apele culturii mainstream.

„Outsiders can change the language people use to describe them and thereby change the mainstream a little.”

Alissa Quart examinează felul în care acești oameni văzuți drept ciudățenii culturale, în pofida diferențelor, își unesc forțele găsind un țel comun pentru care să lupte, redefinind astfel o mulțime de medii sociale. Cartea are 7 capitole grupate în 3 părți (Outsider Mentality, After the Gatekeepers, The Center Cannot Hold) prin intermediul cărora ne sunt prezentate nenumărate idei/culturi/mișcari mai mult sau mai puțin familiare (eu una nu auzisem de mișcarea „alt-health” din 1970, când pacienții insistau să fie participanți activi în propriul tratament). În paginile ei, facem cunoștință cu oamenii care sub numele Mad Pride s-au adunat pentru a redefini bolile cu care societatea i-a etichetat, cu artiștii care au renunțat la intermediari în promovarea creațiilor lor, cu avocatul pentru drepturile animalelor Steven Wise sau cu bancherul alternativ Carne Cross și tot felul de meșteșugari, sau mai simplu spus- cu cei care reprezintă opoziția corporațiilor.

„Technology is not a form of resistance unto itself; it can often be a tool for passivity as much as anything.”

Prin această carte, Alissa Quart încearcă să înlăture concepțiile greșite de care ne folosim în definirea normalității, arătând că „insideri” și „outsideri” nu sunt grupări monolitice, raportul în care se situează un individ în comparație cu altul este în permanentă schimbare, deoarece cultura mainstream este inevitabil modelată de cererile subculturilor. Ceea ce definim azi ca normal, cu secole în urmă ar fi fost considerat nebunie, ba chiar și invers, ceea ce obișnuia să fie normal în trecut, acum devine un aspect rar, ieșit din comun. Astfel autoarea reușește să declanșeze un val de simpatie adresată acestor renegați ai societății care și-au transformat poziția vulnerabilă într-un centru al puterii.

„Dreams have only one owner at a time. That’s why dreamers are lonely.”Erma Bombeck

Alissa Quart este un scriitor de non-ficțiune, critic, jurnalist, editor și poet din New York City. Pe lângă Republic of Outsiders: The Power of Amateurs, Dreamers and Rebels (2013), aceasta a mai scris și Hothouse Kids: The Dilemma of the Gifted Child (2007), Branded: The Buying and Selling of Teenagers (2003), dar și nenumărate recenzii și articole apărute în publicații precum The Atlantic, New York Times Sunday Review, Marie Claire. De asemenea, predă ca profesor adjunct la Columbia University’s Graduate School of Journalism.

 

 

Author: Elena Silvana

Scriu și citesc, iar asta îmi ocupă tot timpul. Cred în anticipație și în curiozitate ca fiind cea mai pură formă de insubordonare. Nici o poveste nu poate fi spusă fără poezie. Arta nu ar trebui să fie separată de viață ca și cum ar fi prea prețioasă pentru utilizarea de zi cu zi. Poate tocmai de aceea deviza mea este: dream, create, inspire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *