René Magritte, maestru al absurdului

Everything we see hides another thing, we always want to see what is hidden by what we see, but it is impossible. Humans hide their secrets too well…”

Nǎscut la 21 noiembrie 1898, René Magritte a lǎsat moştenire o operǎ caracterizatǎ de mister şi o omniprezentǎ negare a realitǎţii. Marcat de sinuciderea mamei sale, pictorul Magritte îşi va defini întreaga existenţǎ artisticǎ în funcţie de acest eveniment.

Ȋn prima tinereţe, picteazǎ cu înverşunare, trecând de la impresionism la futurism sau cubism, stabilindu-se, dupǎ întâlnirea cu André Breton, în limitele suprarealismului. Din acel moment, falsificarea realitǎţii va fi marota lui principalǎ, punându-se în slujba ei şi devenind povestitorul acestei realitǎţi care, sub penelul lui, pare cât se poate de palpabilǎ.

Pânzele lui Magritte sunt tulburǎtoare. Dacǎ te aştepţi ca pictura sǎ fie o terapie, sǎ te linişteascǎ sau sǎ te transporte altundeva, contactul cu opera lui va fi asemǎnǎtor lecturǎrii unui roman poliţist: existǎ un scenariu simplu, dar care parcǎ îţi propune rezolvarea unei enigme. La Magritte, e vorba de a-ţi  folosi imaginaţia atunci când îi priveşti picturile, nefolosindu-te de ea însemnând nepǎtrunderea sensului. “Vreau să pictez numai tablouri care evocă mister cu acelaşi farmec şi precizie specifice vieţii spirituale”.

Pe lângǎ mister, fǎţiş vizat de cǎtre pictor, o altǎ caracteristicǎ a pânzelor lui Magritte este şi acea nelinişte pe care privitorul o resimte în faţa tablourilor lui. Gǎsim, aşadar, o lume populatǎ de personaje fǎrǎ cap, forme atârnând în dulap, cǎmǎşi de noapte cu sâni, o femeie cu cap de bebeluş ce poartǎ un copil cu chip de bǎtrân, oameni planând pe deasupra acoperişurilor, amestecuri absurde şi nebǎnuite de obiecte, care ţin mai mult de oniric decât de realitatea aşa cum o cunoaştem toţi. Pe scurt, un univers halucinant rezervat unor juxtapuneri surprinzǎtoare, fǎrǎ o legǎturǎ aparentǎ între planuri, pe care pictorul le reconciliazǎ provocându-şi privitorul sǎ-şi foloseascǎ toatǎ inventivitatea de care dispune.

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *