Regrete şi poveşti de viaţǎ

Peste 20 de ani vei fi mai dezamăgit de lucrurile pe care nu le-ai făcut decât de lucrurile pe care le-ai făcut.” Mark Twain

Regretele… acele mici zgândǎriri care apar atunci când viaţa nu e pe potriva dorinţelor noastre şi când, în felul ei ironic, ne trimite gânduri despre eşecuri trecute, şanse ratate, experienţe pierdute pentru cǎ nu era timpul, nu eram pregǎtiţi, n-aveam destui bani, nu eram destul de fericiţi sau ce alte griji chinuitoare ne invadeazǎ mintea ca sǎ ne împiedice sǎ facem ceea ce ne dorim sǎ facem în momentul când dorinţa apare.

Ȋn discursul sǎu faimos de la Stanford, Steve Jobs spunea cǎ faptul cǎ toţi murim este cea mai bunǎ cale de a scǎpa de gândul cǎ avem ceva de pierdut. „Nu existǎ niciun motiv care sǎ te facǎ sǎ nu-ţi asculţi inima”. Frica de moarte ar trebui sǎ fie mai importantǎ decât toate celelalte temeri care ne încorseteazǎ vieţile, forţându-ne sǎ trǎim dupǎ tipare rigide, dar care şi-au dovedit eficienţa, cel puţin aparentǎ, de-a lungul mai multor generaţii.

Ȋn cartea sa (Top 5 Regrets of the Dying), Bronnie Ware listeazǎ cele mai frecvente cinci regrete ale celor care i-au fost atât pacienţi, cât şi îndrumǎtori atunci când ţintea un sens în ceea ce fǎcea şi îngrijirea paliativǎ a fost rǎspunsul cǎutǎrilor ei. Este lesne de înţeles, chiar şi pentru cei mai puţin dispuşi cǎtre introspecţie, de ce acestea sunt cele mai comune regrete. Fie cǎ e vorba de regretul de a nu fi trǎit conform propriilor precepte de viaţǎ sau regretul de a fi muncit prea mult, de a nu fi avut curajul sǎ-şi exprime sentimentele, de a nu pǎstra relaţiile cu prietenii sau a uita de fericirea proprie, noi toţi gǎsim înţelegerea pentru ele, indiferent de diferenţele culturale, religioase sau de mentalitate. Din fericire, empatizǎm cu suferinţele altora pentru cǎ şi în noi existǎ aceleaşi temeri şi dorinţe, iar regretele unor fiinţe în agonie ar trebui, în ultimǎ instanţǎ, sǎ ne responsabilizeze şi sǎ fie catalizatorul pentru luarea unor decizii conştiente în aşa fel încât schimbǎri pozitive sǎ se poatǎ întâmpla.

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *