Regret, am curaj şi mă tem…

jung

Cred că doar Edith Piaf nu a regretat nimic. Deşi ascultând-o, chiar fără a şti nimic din viaţa-i complicată, poţi simţi aspra nostalgie, melancolia crudă şi o tristeţe care inundă şi cele mai senine suflete. De fapt, probabil nu a vrut să le dea regretelor avantajul la pauză, ci le-a înfruntat din mijlocul terenului de viaţă / luptă. Pentru că cel mai greu este să îţi păstrezi cumpătul în faţa propriilor slăbiciuni, să-ţi domoleşti fricile şi să-ţi antrenezi emoţiile pentru cauze mai bune. Prăbuşirea sinelui şi autodistrugerea nu se numără printre ele.

Din cauza faptului că mesajele negative ajung la creier mult mai uşor, prin intermediul porumbeilor sinaptici şi se fixează cu dublu-adeziv de mintea noastră, obligându-ne să jucăm în scenarii apocaliptice doar pentru că am răsturnat un pahar cu apă,  fericirea pare o destinaţie turistică exclusivistă.

Ce dacă acum nu mai trebuie să ne baricadăm în peşteri, întrebându-ne dacă Tyrannosaurus rex o să ia masa în oraş şi dacă suntem în meniu? Panica de a nu rezolva ceva la muncă, de a nu răspunde cum trebuie la un sondaj sau de a amesteca rufele colorate cu cele albe ne face să ne pierdem cu firea şi să ne pregătim pentru luptă sau fugă. Doar că fugim de noi şi încercăm să ne întrecem.

Scriitorii motivaţionali sunt, de obicei, aceia care încearcă să ne convingă să privim pe fereastra vieţilor noastre, să evaluăm corect ameninţările, oportunităţile şi să ne dăm seama dacă ne confecţionăm propriii demoni sau dacă, într-adevăr, întâlnim obstacole exterioare de netrecut. Sunt cărţi care-ţi spun că nu ai ce recorduri să baţi atunci când drumul pe care l-ai ales este o bandă de alergare. Eşti epuizat, obosit, pierdut, fără energie şi… totuşi, rămâi în acelaşi loc de unde ai plecat. E nevoie de cineva care să te desprindă de blocajele obişnuinţei şi să îţi arate o altă cale.

O astfel de carte este Rising Strong, a lui Brené Brown, despre provocările care ne testează limitele, despre eşecurile care ne taie răsuflarea, despre curajul de a te ridica şi, mai ales, despre cât de important este să fii prezent în propria viaţă, pentru a schimba finalul poveştii (sau măcar următoarele capitole).

Brené Brown vorbeşte despre metaforicele lovituri în plex pe care ni le administrează cu entuziasm viaţa şi despre faptul că mintea noastră este programată să ţeasă poveşti în jurul întâmplărilor care ne clatină.

Rising Strong
Avem nevoie de un scenariu în care să putem integra obstacolele, dar având ochii aţintiţi spre finalul fericit la care să ajungem cu mai mult sau mai puţin ajutor din partea crăiesei furnicilor.

Hotărând să ne scriem povestea, devenim eroii călătoriei noastre prin univers, iar pentru asta avem nevoie, după cum spune Brown: să ne conectăm la emoţiile noastre, să fim curioşi în legătură cu ce le-a declanşat (ameninţări reale sau imaginate) şi să integrăm această nouă poveste în vieţile noastre.

„Poate că nu ţi-ai dorit să iei parte la o călătorie eroică, dar clipa în care ai căzut la pământ, ai fost lovit, dat peste cap şi ai simţit că ţi se frânge inima este aceea în care călătoria ta a început. Întrebarea este: vrem să ne scriem singuri povestea sau vrem să le dăm altora această putere?”

Rising Strong, Brené Brown

Emoţiile negative, sentimentul de vină, convingerea că nu suntem suficient de buni declanşează de cele mai multe ori furia care ne maschează fricile, vulnerabilităţile. Ăsta e momentul în care e important să fim curioşi, să aflăm dacă poveştile pe care ni le spunem sunt reale sau doar ne îndepărtează de adevărata intrigă.

Iar Rising Strong ne însoţeşte în această descoperire. Pentru că nu e vorba despre a fi puternic, ci despre a fi autentic şi a avea curajul propriilor tale laşităţi.

„Motivul principal pentru care rătăcim în afara poveştilor noastre, în loc să le stăpânim, este intoleranţa fizică şi emoţională faţă de sentimentele incomode. Suferinţa, însă, nu dispare doar pentru că noi o ignorăm. De fapt, necontrolată, ea se dezvoltă, creşte, conduce la comportamente care nu au nici o legătură cu ceea ce vrem noi să fim şi la un mod de gândire care ne poate sabota relaţiile şi cariera.

Negarea emoţiilor nu înseamnă evitarea curbelor periculoase, ci să nu-ţi scoţi maşina din garaj”.

Rising Strong, Brené Brown

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *