Professional Interviews: Chris Nemeș

Chris Nemeş a fost unul dintre participanții la “Professional Contest” și câștigătorul unui premiu de 100 ron în cărți. Ne-au plăcut foarte mult atât lista pe care a făcut-o pentru concurs, cât și site-ul său de fotografie, așa că îl rugăm să ne dezvăluie mai multe informații despre el și profesia sa.

Povestește-ne un pic despre tine, cum ai ajuns sa te ocupi de fotografie și de când practici meseria asta?

De mic îmi aduc aminte că eram atras de desen şi pictură. Împrumutam de la un prieten cărţi în engleză cu lecţii de desen, şi astfel, cu dicţionarul englez-român într-o mână şi creionul în cealaltă, încercam să descifrez tainele aşternerii cărbunelui pe hârtie.

În liceu am luat o decizie, fiind mai apoi admis la Facultatea de Arte şi Design din Cluj-Napoca, la secţia Foto-Video şi Prelucrarea Computerizată a Imaginii.
Astfel, de patru ani, odată cu facultatea şi primul aparat foto mai serios, am căutat să traduc idei în imagini folosind pictura cu lumină – fotografia pe numele ei scurt – încercând în acelaşi timp să-mi rafinez stilul prin aplicarea unor forme de estetică cinematografică acolo unde e posibil.

Ce proiecte interesante ai avut?

O să vă vorbesc despre unul din proiectele cele mai recente şi datorită faptului că are legătură cu pasiunea comună a prietenilor Books Express, şi anume lumea cărţilor. Proiectul se intitulează “Lost in Present” şi are ca subiect exprimarea vizuală în contrast cu desluşirea lumii prin cuvinte.

Se compune dintr-o serie de lucrări care redau ca protagonist un personaj literar cunoscut. Acesta este convertit din personaj de text literar în personaj exclusiv vizual, căutându-şi sensul în diferite scene în lumea contemporană a cărţilor de credit, a super marketurilor, a modernităţii instant în genere, a descrierii vizuale.
Lucrările pot fi vizualizate pe site-ul personal în seria “Lost“, însă lucrările tipărite oferă un mic truc vizibil doar în lumină specială, care finalizează conceptul, printr-o bifurcaţie de percepţie – privitorul poate citi povestea fie iconic, fie din text, deschizând un punct de reflecţie asupra a ce se pierde şi ce se câştigă atunci când comunicăm doar prin reprezentare vizuală, şi dacă nu cumva există cuvinte care fac cât o mie de imagini.

Ai vreo preferinta in fotografie? De exemplu iti place mai mult sa faci portrete sau preferi fotografia de peisaj?

Cu siguranţă portretele; oamenii în general, fotografia regizată, conceptuală, mai specific. Mă fascinează ideea că un om nu mai e acelaşi în nici un alt moment după realizarea instantaneului, fiind fiinţă atotschimbătoare din multe puncte de vedere.

Mă atrag lucrurile care par reale dar nu sunt, suprarealiste întrucâtva – iluziile, jocurile psihologice, clar-obscurul şi decorurile oarecum stranii.

Îmi place să-l citez pe renumitul Ansel Adams care afirma că o fotografie nu se capturează ci se creează (you don’t take a photograph, you  make it), deşi poate surprinzător, acesta fotografia în special peisaje, unde ai crede că intervenţia din spatele obiectivului e minimă.

Prefer să compun fiecare serie prima dată ideatic într-un scenariu, uneori cu un storyboard şi de abia după aceea urmat de execuţie. Evident, acesta este un caz ideal, uneori cadrele fiind plăsmuite pe loc în funcţie de condiţii, dar în general pornesc cu o viziune pe care să o traduc în pixeli şi nu invers.

Ce sfaturi ai da unui începător în arta fotografică?

Dacă îmi este îngăduit a da un sfat cuiva, ar fi poate acela de a încerca roluri diferite de ceea ce face în mod obişnuit. Cuiva care stă tot timpul în spatele camerei să devină model pentru câteva cadre, de exemplu; să încerce situaţii care să-l provoace atât tehnic cât şi artistic.

Şi nu în ultimul rând, să nu îşi piardă pasiunea pentru lectură. Tehnologia digitală de azi ne permite să realizăm instantanee cu minim de efort şi dedicare. Însă parcurgerea lucrărilor literare ne poate aminti de ce lucrurile care au lăsat urme au fost cele cu greutate, realizate prin angajamentul de a duce o idee până la capăt, cum se întâmplă atunci când un autor îşi compune scrierea.

Ai vreo carte preferată și dacă da, care anume?

The Moment It Clicks:  Photography Secrets from One of the World's Top Shooters
Profesional, una din cărţile care mi-au marcat modul de a privi fotografia a fost “The Moment It Clicks” de Joe McNally, un fotograf care, dincolo de cadrele excepţionale pe care le-a realizat pentru diverse publicaţii, nu uită să fie om şi o face cu un haz savuros. Cu fiecare pagină acesta descrie situaţii inedite din cursul carierei sale şi cum a reuşit să le dea de capăt, fiind în acelaşi timp un bun profesor şi un povestitor încântător.

În afară de asta, scriitorul meu de suflet cred că rămâne Octavian Paler.

Mulțumim Chris!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *