Prima scanare RMN și controversa Premiului Nobel pentru invenție

Principiile de funcționare a unei scanări RMN se bazează pe fizica particulelor, o scanare utilizând un computer pentru a reda imaginile, unde radio și un câmp magnetic de o intensitate foarte mare.Pe scurt, se acționează cu un câmp magnetic asupra nucleelor atomilor de hidrogen (protoni), care ulterior sunt expuși sub formă de impulsuri unor unde radio. Tot acest procedeu crează un soi de aliniere a protonilor. În momentul în care se oprește acționarea cu unde radio, se produce o reorientare a protonilor, iar un computer măsoară timpul în care se realizează această reorientare și de asemenea, observă care sunt țeuturile în care reorientarea are loc diferit. Astfel, un țesut bolnav se va diferenția de unul sănătos.Prin RMN se pot vizualiza nu doar oasele, ci mai ales organele și țesuturile moi, această tehnică de scanare fiind mai ales utilizată pentru maduva spinarii, tendoane, ligamente etc. Ca și avantaj major putem menționa faptul că nu se folosesc raze X, iar dacă tomografia computerizată observă doar secțiuni transversale, cu ajutorul scanării RMN se pot observa secțiuni orientate în orice direcție.

Edward Mills Purcell și Felix Bloch sunt sunt fizicienii care au pus bazele rezonanței magnetice nucleare, aceștia primind Premiului Nobel pentru Fizică în 1952, pentru descoperirea rezonanței magnetice nucleare în solide și lichide. În anul 1969 doctorul Raymond Vahan Damadian a propus către Human Research Council din New York, conceptul de scanare RMN (Rezonanță Magnetică Nucleară) denumit astăzi și IRM (Imagistică prin Rezonanță Magnetică). În 1971 el și-a publicat ideea în revista Science, aplicând în anul 1972 pentru un brevet al acestei metode de scanare, urmând ca în 1974 să îl și primească. Primul studiu de imagistică prin rezonanță magnetică a unui corp uman, a avut loc în anul 1977. Pentru a demonstra fezabilitatea acestei tehnici de scanare medicală, doctorul Damadian a efectuat experimente și a descoperit că la o explorare imagistică prin rezonanta magnetică a țesuturilor canceroase, acestea față de cele sănătoase, produc semnale anormale.În anul 1973 doctorul Paul Lauterbur a realizat prima imagine a unui subiect viu, o scoică, publicându-și rezultatele în revista Nature. În studiul său nu a menționat munca doctorului Damadian, însă acesta a fost citat în referințe. Ce a adus nou Lauterbur au fost gradienții de câmp magnetic și o aplicare într-un mod selectiv a pulsului de radio-frecvență. Doctorul Paul Lauterbur primește pentru munca sa în anul 2003, Premiul Nobel în Medicină și Fiziologie, iar doctorul Raymond Vahan Damadian este exclus. Acest fapt a dat naștere unei controverse care continuă până în prezent. Mai multe titluri din domeniul RMN/IRM.Promoția 50% reducere la câteva sute de titluri de Medicină de la editura Springer, în limita stocului disponibil, continuă până pe 31 octombrie.  займ онлайн rusbankinfo.ru