Pre-agony aunt cum fashionista, cca. 1985

o6de Octavian (Joacadeamine)

Cum eu cred că dieta de lectură nu e bună până nu ai la activ niște chicklit, m-am bucurat foarte tare să aflu că pe 27-apr/01-mai se lansează prequelul la ‘Sex and the City’ al lui Candace Bushnell, ‘The Carrie Diaries‘ (mai-10, Harper Collins). ‘Sex and the City’ mi s-a părut mereu un draft nereușit, dar pe care l-am creditat suficient având în vedere că din el s-a făcut un serial pertinent. De la Bushnell am mai gustat ‘Fifth Avenue‘ și ‘Lipstick Jungle‘, care mi-au dat mai mult insight în lumea lui Bushnell și m-au făcut să înțeleg că ok, i se pot imputa foarte multe, dar atâta vreme cât reprezintă fascinant niște nevoi, e mai mult o chestiune de gust și toleranță să îți placă Bushnell, înainte de orice altceva. So cu gândurile astea m-am apucat să citesc ‘The Carrie Diaries’.

Întoarcerile în timp au mereu un gust ciudat. Cumva suntem educați să luăm persoana din fața ochilor ca pe un produs finit și să nu ne întrebăm foarte des de unde vine și cred că nici viața personajelor literare nu este foarte diferită. Exceptând cazuril limitate, efectul de hologramă prost tunată pe care ți-l dă cineva atunci când vorbește despre sine la timpul trecut este devastator, cu excepția oamenilor plictisitori, toți îți trezesc sentimentul de did-you-really și te fac să te amuzi copios pe tema de unde ai plecat și unde ai ajuns. Cam așa și cu Carrie Bradshaw. Nu știu cât din Sarah Jessica Parker a lucrat la noțiunea mea de Carrie Bradshaw, dar pot să atest că lectura ‘The Carrie Diaries‘ a fost clar tributară unei voci, unei priviri și unei atitudini cinematografice și cred că și doamna Bushnell tot pe asta s-a bazat. Povestea din presupusul jurnal este foarte faină pentru o dimineață de weekend, în măsura în care literatura fără pic de angajament te ajută la ceva în viață (pe mine sigur mă ajută), iar coordonatele liceu – sex – droguri – colanți (hihi) fac lectura să meargă ca unsă. Anii formativi ai lui Carrie Bradshaw, în care își descoperă vocea scriitoricească și face primele experimente cu alcool, droguri și bărbați sunt clar rezervate unei vârste la care regreți că nu le-ai făcut și tu tot în liceu (și făcându-le mai târziu tot din regret) și au șarm, perspectivă și prospețime. Multe personaje ok-ish (the Mouse, Sebastian Kyd, Donna LaDonna) și multe personaje de recuzită (Lali, Maggie, George), un coming-out gay că nu se putea fără, sex ilicit, dezamăgiri, rivalități: un album de liceu chiar fain. Și pentru că trebuie să avem și checkpoints de realitate, Carrie ajunge și la New York, unde este jefuită la te-zero și ajunge să o cunoască pe Samantha Jones.

Dacă ai timp și dacă ții ca mine în bibliotecă o cutie de pantofi cu the complete SATC series, citește ‘The Carrie Diaries’. Dacă nu, sunt sigur că există și alte chestii cool de făcut în weekend.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *