Povești de iubire. Îndrăgostită de un Masai.

Pentru cei cu inimi calde și romantice, pentru aventurieri și pasionații călătorii, pentru cei care iubesc, pentru cei care știu ce înseamnă sacrificiul, pentru cei care știu să se bucure, pentru cei care trăiesc viața cu adevărat… iată o serie de cărți ce suntem convinși că vor atinge corzile sensibile ale sufletului dumneavoastră.

Corinne Hofmann a ales să-și povestească viața plină de peripeții și de frumos, astfel că publică cărțile autobiografice intitulate: “White Masai”, “Adio, Africa”, “Reunion in Barsaloi”, “Africa, My passion”.

Elvețiancă de origine, aparținând lumii civilizate a unui continent european ce dorește tot mai mult a se moderniza și urbaniza, Corinne alege să își petreacă concediul din anul 1986 în Kenya. Fermecată de acest nou peisaj atât de diferit de realitățile ce o înconjurau până atunci, Corinne se lasă vrăjită de Africa. La cei 27 de ani ai ei, se îndrăgostește la prima vedere de Lketinga, un războinic-masai și alege, fără a sta pe gânduri să se mute alături de iubitul ei, în tribul Samburu.

Timp de patru ani, Corinne trăiește alături de Lketinga, se căsătoresc și au o fetiță, pe nume Napirai. Confortul unei case solide este trecut în favoarea unei colibe din paie, precum și mute alte discrepanțe între cele două continente o descurajează deseori pe Corinne: comunicarea dificilă cu cei din jurul ei, statutul inferior al femeii și bolile care îi amenință sănătatea.

Cum vor reuși să facă față situației cei doi? Acest detaliu vi-l lăsăm vouă să-l descoperiți.

Prima carte, “White Masai”, a devenit repede un bestseller și a beneficiat în anul 2005 de o ecranizare bine cunoscută: The White Massai (Die Weisse Massai), avându-i în rolurile principale pe Nina Hoss și Jacky Ido.

Recomandăm cu o deosebită căldură această poveste minunată, ce inspiră și deschide noi orizonturi și întrebări asupra vieții.

Author: Marie Beyle

Niciodată frumosul nu va înceta să ne inspire. Admir arta: natura înconjurătoare, literatura, pictura. Citesc și aprofundez istoria, pentru că "nu tot ceea ce este vechi este neapărat și demodat, după cum nu tot ceea ce este nou este și modern". Găsesc inteligență în zâmbetul unui copil și sunt de acord cu Mihai Eminescu când afirmă că "orice cap omenesc seamănă c-o odaie. Întrebarea e ce fel de odaie, ce aer, ce lumină e în ea și ce societate găsești".

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *