Povestea lui Amedeo Modigliani

“When I know your soul, I will paint your eyes.” Amedeo Modigliani

Odată ce ai intrat în contact cu arta lui Amedeo Modigliani, îţi va fi foarte uşor să o identifici printre altele. Stilul său nu se încadrează într-un curent anume, ieşind în evidenţă prin modul de redare al personajelor: forme alungite, ochi siniştri şi goi, trăsături asemănătoare măştilor. În portretele realizate se simte influenţa sculpturii şi a măştilor africane.

Născut într-o familie de evrei, în Livorno, Italia, Modigliani a avut o copilărie foarte dificilă. Fiind un copil bolnăvicios, şi-a găsit alinarea în artă, fiind profund atras de picturile renascentiste. Mama sa l-a susţinut şi datorită ei a ajuns să îl cunoască pe cel care avea să îi fie primul profesor de pictură, Guglielmo Micheli. Prin profesorul său a ajuns să cunoască şi să admire munca lui Domenico Morelli care a constituit o sursă de inspiraţie pentru un grup de iconoclaşti cunoscuţi sub numele de „the Macchiaioli”. Modigliani a fost puternic influenţat de această mişcare peisagistică însă a preferat să ignore obsesia pentru peisaje care caracteriza mişcarea. Micheli şi-a încurajat elevii să picteze “en plein air”, însă Amedeo nu era interesat de asta, preferând să picteze în cafenele şi în studioul său dezvoltând un interes pentru portrete, nuduri şi natură moartă. O altă influenţă a constituit-o literatura filosofică cu care a luat contact prin intermediul lucrărilor lui Baudelaire, Nietzsche, Carducci, Comte de Lautreamont.

La sfârşitul secolului al XIX-lea s-a mutat în Paris, unde a închiriat un studio pe care l-a aranjat astfel încât să ascundă faptul că provenea dintr-o familie care se confrunta cu sărăcia. Lucra constant, cu o rapiditate excesivă, realizând peste o sută de schiţe din care s-au păstrat prea puţine. La un an după ce a ajuns în Paris, stilul său liniştit şi moderat de viaţă s-a schimbat drastic. A devenit dependent de droguri şi alcool, dintr-un artist academician a ajuns un prinţ al vagabonzilor, o transformare care s-a putut observa şi în lucrările sale, multe dintre ele fiind distruse, considerate a fi inferioare.

Cărți:

În 1909 a trecut iar printr-o schimbare. Reîntors din Livorno, a închiriat un studio în Montparnasse. Văzându-se iniţial ca pe un sculptor, a avut ocazia să îl cunoască pe sculptorul român, Constantin Brâncuşi care i-a fost profesor. Cinci ani mai târziu a abandonat sculptura deşi avea succes şi s-a concentrat pe pictură, în mare parte din cauza izbucnirii războiului care a îngreunat dobândirea de materiale pentru sculptură.

Nici viaţa sa amoroasă nu a fost una lipsită de dificultăţi şi aventuri . În 1910 s-a îndrăgostit pentru prima dată de o tânără poetă rusoaică, Anna Akhmatova care era deja căsătorită. În ciuda acestui aspect, aceştia au devenit amanţi. După un an, Anna s-a întors la soţul ei, renunţând la aventura intimă. În 1917, Amedeo a întâlnit-o pe Jeanne Hebuterne care i-a devenit soţie, mama fiicelor sale şi muză principală. Într-unul din portretele sale, ochii acesteia au fost pictați într-o culoare deschisă, un albastru azur, indicând faptul ca soțul ei a ajuns să îi cunoască sufletul.

După ce s-a luptat întreaga sa viață cu tuberculoza, acesta a murit răpus de ea în 1920 provocând un şoc în familia sa. La o zi de la moartea acestuia, soţia sa s-a aruncat de la etajul cinci murind împreună cu copilul ei nenăscut.

Deşi a trăit în perioada dezvoltării curentului avangardist, Amedeo Modigliani a refuzat ca stilul său să fie catalogat într-o mişcare precum cubismul, dadaismul, suprarealismul sau futurismul. A fost un artist care punea pe pânză ceea ce vede şi nu urmărea să şocheze prin lucrările sale.

“I recall my thrilled first exposure, as a teenager, to one of his long-necked women, with their piquantly tipped heads and mask-like faces. The rakish stylization and the succulent color were easy to enjoy, and the payoff was sanguinely erotic in a way that endorsed my personal wishes to be bold and tender and noble, overcoming the wimp that I was. In that moment, I used up Modigliani’s value for my life. But in museums ever since I have been happy to salute his pictures with residually grateful, quick looks.”(Peter Schjeldhal)

Author: Katia

Iubesc poezia, ador culorile și îmi place să împletesc într-un mod melodios cuvintele. Sunt pasionată de istorie și literatură și fac tot ce îmi stă în putință să fiu cât mai aproape de ele. Citatul care mă reprezintă este: "Imagination is more important than knowledge. Knowledge is limited. Imagination encircles the world."(A. Einstein)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *