Picturi macabre

De-a lungul culturii artistice, societăţile nu se bucură numai de picturi care pun accentul pe frumuseţe, gingăşie şi splendoare. Arta plastică include şi pictorii care au realizat lucrări mai puţin plăcute ochiului, dar nu mai puţin spectaculoase, uimind prin grotesc, macabru şi printr-un stil ce scoate în evidenţă întunericul din interiorul fiecărui suflet.

Contidianul The Guardian a realizat un top al celor mai înfricoşătoare şi suprinzătoare picturi:

  1. Hell de Hans Memling realizată în 1485

Bărbat, dar şi femeie, diavol, dar şi dragon, câine şi pisică, această creatură vicioasă dansează pe damnaţi în timp ce ard în focurile iadului. Memling evidenţiază şi mai mult macabrul prin redarea infernului în gura unui peşte imens deasupra căruia stă demonul cu un baner ridicat pe care scrie „În iad nu există mântuire”. Scena face parte dintr-o lucrare mai mare pentru altar, menită să sperie credincioşii secolului al XV-lea pentru a-şi corecta comportamentul.

  1. The nightmare de Henry Fuseli în 1781

Este cel mai urât vis din artă şi de departe cel mai faimos, un arhetip care îl depăşeşte cu mult pe Sigmund Freud. Adormită, în cămaşă de noapte, zace pe pat într-o postură de sacrificiu, cu gâtul întins parcă pentru a fi tăiat. Pe stomacul ei stă ghemuit un trol. Umbra urechilor ascuţite pe draperiiile din spatele fetei dă impresia unor coarne. Lângă această umbră, este ilustrat şi capul unui armăsar cu privire sălbatică. Tabloul este o întreagă metaforă: coşmarul ca o violare nocturnă.

  1. Electric Chair de Andy Warhol în 1964

Teribila poruncă dată de judecător este evidenţiată în lucrarea lui Andy Warhol. Strânsorile zac pe jos, lângă scaun după ce corpul a fost mutat iar întunericul parcă vorbeşte despre un tărâm al umbrelor. Imprimarea fotografiei originale pe mătase este ştearsă, neclaritatea stârnind curiozitate şi incertitudine cu privire la ce se întâmplă în scena redată de Warhol. Acesta a declarat „Orice creez e legat de moarte.” Aşa cum se observă din variile sale lucrări precum văduva Jackie, Craniile, scaunele electrice, etc.

  1. The Ghost of a Flea de William Blake în 1819-20

Puricele este reîncarnat într-o formă umană stranie ce bântuie pe holuri cu un vas în care strânge sânge de om. Cocoşat şi solzos, lingându-şi buzele, cu cuţitul într-o mână dă impresia unei fiinţe cu mult superioară faţă de latura sa animalică. Potrivit spuselor prietenului său, John Varley, Blake a văzut această fantomă într-o viziune: „Puricele i-a spus că în purici zac oameni de acel fel şi că sunt mânaţi de o sete acerbă de sânge.”

  1. Saturn Devouring His Son Peter de Paul Rubens

Potrivit unor versiuni ale mitului grecesc, Saturn sau Cronos credea că va fi înfrânt de fiii săi, aşa că a recurs la devorarea acestora fiind nou-născuţi pentru ca profeţia să nu se mai poată îndeplini. Rubens a pictat acea poveste într-un mod diferit faţă de Goya, care a ilustrat un monstru ce muşca din capul unui bărbat. În această pictură care inspiră canibalism, Saturn este un criminal nemilos concentrat pe înfruptarea din propriul copil.

  1. The Flaying of Marsyas de Titian în 1570-75

Acestă pictură înfăţişează scena în care satirul Marsyas îşi primeşte pedeapsa pentru pierderea unei competiţii muzicale cu Apollo. Atârnat cu capul în jos, pielea sa este jupuită în timp ce un câine linge sângele şi un muzician cântă la vioară. Suprafaţa pânzei pare şi ea sfăşiată, o imagine aproape monocromă dacă nu ar fi fost dungile purpurii. La o privire mai atentă, se poate observa durerea cu care a fost pictată lucrarea, pictorul ilustrându-se şi pe sine în dreapta picturii, privind tortura cu mare tristeţe.

  1. Medusa de Caravaggio în 1596-98

Medusa a fost una dintre cele trei Gorgone, frumuseţi monstruoase cu şerpi în loc de păr, creaturi care transformau oamenii în piatră dacă aceştia le priveau. Se presupuneau a fi invincibile, până când eroul grec Perseu a forţat-o pe Medusa să-şi vadă reflexia într-o oglindă. Perseu i-a dăruit capul acesteia zeiţei Atena pentru a-l purta pe scutul ei în războiul troian. Pictura lui Caravaggio are forma unui scut, Medusa sa este ilustrată ca fiind vie, conştientă şi extrem de periculoasă. Legendele spun ca pictorul şi-a folosit propria reflexie drept model.

  1. The drowning dog de Francisco Goya

Câinele este una din aşa-numitele “picturi negre” ale lui Goya, executate direct pe zidurile casei sale din apropierea Madridului, în anii ce au urmat pierderii auzului. Una dintre cele mai stranii şi rigide viziuni ale sale înfăţişează un cap de câine ce se luptă cu spaţiul de o mare întindere aflat atât deasupra sa, cât şi dedesubt. Este o imagine grăitoare şi terifiantă – câinele încercând să se menţină la suprafaţă, mai mult scufundându-se – pentru incapacitatea creaturii de a se exprima.

  1. The temptation of St. Anthony de Hieronymus Bosch în 1495-1515

Alegoriile lui Bosch, încărcate cu figuri ce se retrag în fundal, fiecare preocupată cu o problemă proprie infernală, par să aibă un apogeu diabolic în această mare troiţă. Doar o singură porţiune poate fi vizualizată, deoarece întreaga lucrare este compusă în întregime din mici viniete, iar scenariile monstruoase apar unul după altul ilustrând un iad din care nu se poate scăpa – dar Sfântul Antoniu reuşeşte să-l parcurgă cu zâmbetul său senin. Ştim puţine detalii despre Bosch, în afara faptului c-ar putea avea o pregătire de preot.

  1. Severed heads de Théodore Géricault în 1818

Ilustrate ca şi cum ar avea o relaţie intimă, aceste două capete au fost aranjate de artist să pară a fi în viaţă, un efect atât tragic cât şi parodic. Ea pare să fi adormit foarte repede pe pernă, în timp ce el sforăie zgomotos, cu excepţia ochilor deschişi în care este surprinsă groaza pentru momentul morţii. Aceste două suflete, capete sau obiecte reprezintă relicvele unei execuţii. Géricault le oferă o jumătate de viaţă în aceste studii anatomice pe care le-a făcut pentru opera „The raft of the Medusa”.

Author: Katia

Iubesc poezia, ador culorile și îmi place să împletesc într-un mod melodios cuvintele. Sunt pasionată de istorie și literatură și fac tot ce îmi stă în putință să fiu cât mai aproape de ele. Citatul care mă reprezintă este: "Imagination is more important than knowledge. Knowledge is limited. Imagination encircles the world."(A. Einstein)

2 thoughts on “Picturi macabre”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *