Parenting platonic

De la Lev Tolstoi ne-au rămas multe maxime celebre, printre care şi cea din deschiderea romanului Anna Karenina: “Toate familiile fericite sunt la fel; fiecare familie nefericită este nefericită în propriul fel”. Dacă zicerea rămâne valabilă şi în vremurile noastre tumultuoase, există totuşi ceva ce s-a schimbat. Avem azi (şi) o altă accepţiune a cuvântului “familie”.

Familia zilelor noastre nu mai este neapărat cea tradiţională, ci e formată tot mai des din ceea ce componenţii ei consideră că este cel mai bine pentru ei înşişi. Iar asta înseamnă fie doi oameni care intră într-un parteneriat cu scopul unic de a avea un copil, fie cupluri căsătorite care îşi dizolvă relaţia romantică, dar rămân sub acelaşi acoperiş de dragul copiilor lor.

Parenting-ul platonic e un trend în creştere, mai ales în America, şi înseamnă de cele mai multe ori construirea unei familii cu un partener ca alternativă la o relaţie romantică convenţională. Am văzut cu toţii cum căsniciile se termină odată cu venirea pe lume a unui copil. Această posibilitate iese din discuţie cu parenting-ul platonic pentru că ceea ce rezistă este echipa, propriul tău trib care poate să dăinuiască fără prezenţa iubirii romantice.

Varianta aceasta este preferată tot mai des de femei trecute de o anumită vârstă care amână dragostea în favoarea carierei, dar care, în acelaşi timp, simt cum ceasul maternităţii începe să-şi ceară partea. Aşa că apelează la un prieten (care poate fi şi un fost iubit) şi discută posibilitatea de a avea un copil împreună. Fără drame, fără romantism, ei vor fi doar prieteni şi implicaţi în acelaşi aranjament co-parental. Parenting-ul platonic este şi o alternativă pentru cuplurile care se îndreaptă spre divorţ, dar care decid să nu mai întreţină o relaţie romantică sau sexuală, ci să rămână o familie pentru a asigura fericirea copiilor lor.

În general, cei mai deschişi către un astfel de aranjament sunt adulţii tineri, născuţi după 1980, care au mai puţine păreri preconcepute despre noţiunea de familie. Unii dintre ei vin chiar din familii destrămate şi pot avea credinţa că a concepe o familie pe baza romantismului este o reţetă pentru eşec şi multă durere.

Concret, este o alternativă raţională la căsătoria tradiţională. Nu te poţi folosi de putere, intimidare sau sex ca să se întâmple totul după voia ta. Comunici doar cu onestitate şi nu-ţi pasă de sex. Întotdeauna vor exista probleme de rezolvat, dar rezolvarea lor nu va fi una prea emoţională. Parenting-ul platonic va rămâne, oricum, o soluţie pentru cei care nu vor să se căsătorească, dar care îşi doresc copii, însă nu vor să facă pasul acesta singuri. Iar în acest aranjament, totul este pus sub negociere: cum este posibilă coabitarea şi în ce termeni, cum se împart obligaţiile financiare, dacă partenerii romantici pot fi prezentaţi familiei etc.

Iar în caz că aveţi întrebări cu privire la dragoste şi sex şi cum vor învăţa copiii despre iubire dacă nu există un model în propria familie, aflaţi că nu există studii care să indice că au nevoie ca părinţii lor să se iubească. Există, în schimb, multe studii care spun că lucrurile care contează pentru copii sunt căldura, consistenţa, stabilitatea şi un mediu fără prea multe conflicte. Felul cum părinţii se poartă între ei are cea mai mare importanţă.

În America există deja mai multe site-uri unde bărbaţi şi femei caută parteneri cu care să aibă copii prin inseminare artificială şi să împartă responsabilităţile legate de aceştia, fără să fie uniţi de o relaţie romantică şi sexuală.

Sursa foto

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *