Pacientul englez – filmul şi cartea

Michael Ondaatje sau cum a început totul…

În anul 1943 se năştea în Colombo, Sri Lanka, Philip Michael Ondaatje, fiul unor oameni simpli, dar cu vederi artistice. La 11 ani, Michael se mută cu părinţii în Anglia şi urmează şcoala acolo, iar după 8 ani familia emigrează în Canada. Tânărul Ondaatje urmează cele mai bune şcoli din Toronto, devenind licenţiat în literatură engleză, îşi obţine cetăţenia canadiană, iar din 1971 şi până în 1990 – predă literatura la Universitatea York.

Primele sale colecţii de poezii, numite The Love Story şi In Search of Happiness, au fost publicate în anul 1962, când Michael avea doar 19 ani. De-a lungul vieţii, Ondaatje a scris numeroase cărţi de poezii, nuvele, articole pentru universitate şi pentru diverse reviste şi scenarii de film.

Fără îndoială, opera sa cea mai cunoscută este nuvela The English Patient, publicată în anul 1992, care venea după câteva premii importante. Michael Ondaatje nu s-a aşteptat nicio clipă ca povestea sa de dragoste şi de moarte să devină clasică şi să scrie istorie. Deşi a fost excelent primită de criticii literari din întreaga lume şi a primit numeroase premii, abia când Hollywood-ul a câştigat drepturile de ecranizare (în 1995), legenda începea.

Cartea The English Patient

Cartea lui Ondaatje are puţine pagini şi nu îţi imaginezi că în câteva foi de hârtie, scriitorul poate aduna o lume întreagă, cu emoţiile sale, cu dorurile sale, cu tragediile sale, cu miniciunile, iubirile, trădările şi sacrificiile sale. În aparenţă simplă, povestea lui Michael ne poartă prin porţi ciudate ale vieţii, descoperindu-ne treptat mai multe viziuni ale războiului şi ale iubirii.

Spre deosebire de film, cartea este mult mai subtilă, accentul punându-se pe migală, pe pasiune şi pe introspecţie. Mai bine de jumătate din nuvelă se concentrează pe capacitatea unui om de a dezamorsa bombe şi pe întrebările despre viaţă pe care acesta şi le pune. Iubirea nu face decât să agraveze şi, în acelaşi timp, să dea un sens, cadrului dramatic al sfârşitului unui război despre care s-a scris prea mult.

În nuvela lui Ondaatje, nu războiul este personajul principal. Şi nici iubirea. Şi nici drama. Ci poveştile de viaţă ale oamenilor. Acele poveşti care deseori sunt mai complicate, mai dure şi mai absurde, dar şi mai frumoase, decât orice cadru istoric. Pasiunea este împinsă dincolo de graniţele normale, moartea este descrisă firesc, iar destinele celor aduşi împreună în carte se înlănţuie într-o dependenţă stranie, fascinantă. Firul narativ este non-liniar, iar personajele sunt examinate în moarte şi în detaliu. În cartea lui Ondaatje, iubirea rămâne în anticamera istoriei. Nu este decât o întâmplare, care de cele mai multe ori se sfârşeşte abrupt.

Eu am citit cartea la ceva timp după ce am văzut filmul şi consider că voi ar trebui să faceţi invers. Citiţi cartea, aprofundaţi-o şi abia apoi urmăriţi filumul.

Filmul The English Patient

S-a lansat în anul 1996 şi părea sortit eşecului – trei ore de război, poveşti ciudate, deşert, iubiri înşelătoare şi actori tineri. Însă Anthony Minghella ştia ce face. Distribuţia a fost fabuloasă: un Ralph Fiennes pasional şi cu o trăire interioară desăvârşită, o Juliette Binoche inocentă şi fără pic de sentimentalisme gratuite, un Willem Dafoe misterios, o uluitoare şi fascinantă Kristin Scott Thomas şi un Colin Firth care şi-a asumat un rol secundar, dureros şi captivant.

Iar în acele trei ore cât a durat acţiunea, monotonă pe alocuri, oamenii din lumea întreagă şi-au ţinut respiraţia. Niciodată nu le mai fusese “livrată” o astfel de poveste. Un om care trăieşte în absenţa unei identităţi – a unei ţări şi a unui nume, dar care are în sânge o iubire, o minciună, o pasiune pe viaţă şi o promisiune –  care îl aruncă dintr-un iad al absurdului, într-un iad real, al războiului. Iar moartea veghează nestingherită la fiecare colţ.

Filmul, magistral realizat, a câştigat nu mai puţin de 9 premii Oscar, printre care şi Filmul Anului, încununând astfel măiestria unui scriitor de a surprinde realitatea şi arta unui regizor de a reda visul. Se spune că în dragoste nu există bariere. Însă nici în moarte. Iar concluzia este una singură: alege cum îţi şopteşte inima, alege indiferent de consecinţe, de cadru istoric, de oamenii din jur, de sfaturi sau orice altceva. Însă alege acum. S-ar putea să ai doar câteva clipe…

Author: Ioana Budeanu

Jurnalist, blogger & Travel Writer. Pasionată de literatură, de filme, de muzică şi de biografiile vedetelor. Îmi place să descopăr lucruri şi locuri noi, dar mai ales să scriu despre acestea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *