Odată. Atunci. Acum.

olde Octavian (Joacadeamine)

Nu e prima oară că menționez cărțile pentru copii ale lui Morris Gletizman. Anul trecut, într-un Madrid ploios, într-o cameră din Chueca cu pervaz larg pe care se adăposteau pisici, citeam ‘Once‘, prima carte din trilogia lui Gleitzman despre Holocaust. Nu aș fi citit-o, e drept, dacă nu era versiunea spaniolă. Titlul ediției spaniole este mult mai lung și mult mai îmbietor la lectură: ‘UNA VEZ: Todo el mundo merece que le ocurra algo bueno en su vida, al menos una vez’. A doua carte a trilogiei, ‘Then’, a avut un titlu la fel de frumos în spaniolă: ‘Entonces nos escapamos del tren nazi. ¿Es que no sabes nada?’. A treia carte, ‘Now‘ nu s-a tradus încă, volumul apărând , pe 5-mai (Puffin, Londra, 2010), dar nu pot să nu fiu curios cum va fi tradus.

În ‘Once‘ (2005), Felix fuge de la mănăstirea catolică unde părinții săi, librari evrei, îl adăpostiseră la începutul anilor 1940. Cu o imaginație ieșită din comun și o mitomanie benignă, Felix este convins că primul morcov întreg din istoria supei de la mănăstire, care se întâmplă să apară în porția lui, este un semnal trimis de părinții lui că vin să-l ia. Primii ani de război n-au fost ușori, și Felix știe asta: naziștii au ocupat Polonia și îi vânează pe librarii evrei. Ce noroc că părinții lui au plecat în Africa să găsească un lemn special din care să facă rafturi pentru multele biblioteci din magazinul lor! Notând fiecare poveste care îi trece în cap pe un caiet pe care-l are de la părinți, Felix pornește în căutarea părinților însoțit de Zelda, o fetiță orfană a cărei părinți colaboraționiști au fost omorâți și de Barney, un dentist evreu care adună în jurul lui o groază de copii. Felix și Zelda sunt singurii supraviețuitori.

În ‘Then‘ (2009), povestea lui Felix și a Zeldei continuă: după ce au sărit din trenurile morții, încearcă să găsească adăpost în diverse case, trec prin grele încercări și apoi ajung în casa unei femei poloneze, Genia, care are grijă de ei ca de proprii copii. Felix se împrietenește cu un Hitlerjugend, cu care împărtășește pasiunea pentru poveștile lui Richmal Compton, luând prea puțin în serios și copilărește ceva ce conduce la moartea Zeldei și a Geniei. Gabriek, soțul Geniei, îl ascunde pe Felix pănă la finalul războiului.

În ‘Now‘ (2010), Felix a împlinit 80 de ani. Este unul dintre cei mai renumiți doctori australieni și un membru de onoare al societății supraviețuitorilor Holocaustului din Australia. Nepoata sa, Zelda, este agresată la școală de colege dintr-o clasă superioară și își plânge de milă: degeaba poartă numele unei eroine, iar vremurile cu copii ascunși în gropi în pământ, cu dentiști care preferă să le administreze copiilor injecții letale mai degrabă decât să moară în lagăr, cu copii care vorbesc o limbă pe care nu o mai vorbește nimeni, cu părinți dispăruți și cu porci ascunși de naziști care țin în viață familii luni de-a rândul. După ce găsește cu greu pe internet volumul din Richmal Compton care-i lipsește bunicului din colecție, Zelda pregătește un picnic aniversar, Zelda e convinsă că ea a pornit un bushfire care se întinde pe arii mari și care devine de nestăpânit. Alături de Felix luptă cu flăcările și își salvează viața tocmai înainte de a fi prea târziu. Apoi descoperă un oraș devastat de flăcări, cu sute de victime, și trage concluzia că se numără și ea printre supraviețuitori. Nu mai poți fi în 2010 supraviețuitor al Holocaustului, așa cum se autofrustrează Zelda, dar suferința nu se termină niciodată.

Nu pot să spun că mi-a plăcut în mod special ‘Now‘. Nu are practic nimic din credibilitatea din ‘Once‘ și nimic din idilicul imaginar din ‘Then’. Era nevoie de o continuare, drept, având în vedere că la finalul ‘Then‘, nu știm ce se va întâmpla cu Felix. Literatura de copii cere, cred, genul ăsta de localizare, în 2010, în condiții de siguranță, cu comenzi pe internet și sms-uri inserate în text. Dar cere și mai mult spirit ludic, și o poveste mai bine închegată. ‘Once’ o voi reciti întotdeauna cu drag, ‘Now’ o să încerc să uit că există.

Site-ul autorului: morrisgleitzman.com | Alte ficțiuni despre Holocaust pe joacadeamine.ro: Scrisoare din tabăra de varăA cui memorie supraviețuiește când moare ultimul supraviețuitor?Orice ți se întâmplă ție vreau să mi se întâmple și mie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *