O busolă pe nume Astrologie

De regulă, prima întrebare pe care o aud când vorbesc despre pasiunea mea pentru astrologie este „Şi cu ce mă poate ajută astrologia?”

Mulţi dintre noi, s-au intrebat la un moment dat De ce mi se întâmplă asta mie?, Ce caut eu aici? sau Care este locul meu?, întrebări care s-au născut din diverse experienţe de viaţă mai mult sau mai puţin dorite şi care ne-au pus pe gânduri sau care ne-au făcut să realizăm că acel ceva la care am visat mulţi ani şi la care am ajuns, culmea nu ne face să ne simţim pe calea cea bună, nu ne aduce împlinire sufletească.

Fiecare din noi, vine în această lume să atingă un vârf de munte, un munte pe care şi l-a luat de urcat iar în astrologie acesta se regăseşte sub denumirea de Nodul de Nord care reprezintă Sensul vieţii, împlinirea noastră spirituală. Muntele de care vă ziceam este simbolizat într-o hartă natală de Axa Nodurilor Lunare sau Axa evoluţiei şi ne indică drumul pe care îl avem de străbătut. Este ca şi cum plecăm din casa părintească, acolo unde sunt rădăcinile noastre, obiceiurile noastre, ceea ce cunoaştem deja şi pentru a creşte ca om, este nevoie a pleca în lume pentru a ne descurca singuri, pentru a afla despre noi ceea ce nu ştiam că suntem în stare a fi, a gândi sau a face.

Şi în această călătorie avem de înţeles că nu ne putem construi viitorul (Nodul de Nord) fără să facem pace cu trecutul, cu rădăcinile noastre (Nodul de Sud). Fiindcă, în momentul când ne acceptăm şi înţelegem locul de unde am plecat, putem vedea acolo valorea resurselor pe care le avem şi seva pe care o putem extrage pentru a avea forţa să înaintăm. Şi asta pentru că până la urmă, seva care ne oferă hrana de care avem nevoie poate ajunge la noi doar prin intermediul rădăcinilor şi nu altfel.

Dacă vreţi, puteţi privi astrologia fiind un instrument de orientare pe care îl avem la îndemână, o busolă al cărui ac magnetic se poziţionează pe direcţia Nord – Sud indiferent de locul în care ne aflăm şi indiferent cât de mult ne-am abătut de la drumul nostru. Iar asta mie una, imi dă şi mai mult curaj să fac paşi, să explorez, să caut şi să încerc.

Cum ştii ca începi să-ţi înţelegi trecutul şi să faci pace cu el? Atunci când încep să ţi se deschidă uşi acolo unde până acum vedeai doar ziduri.

Cum ştii ca eşti pe drumul cel bun? Atunci când eforturile încep să îţi fie recompensate.

Iar în toată această călătorie în care ne-am aventurat este foarte important să nu uităm că drumul se poate face doar în paşi şi urcând treaptă cu treaptă. De ce?

Pentru că, atunci când evităm să facem paşi din teama de schimbare, la un moment dat vom fi zdruncinaţi pentru a ne trezi şi a ne continua drumul.

Pentru că, atunci când încercăm să sărim o treaptă din teama de suferinţă, la un moment dat vom fi forţaţi să coborâm acolo unde am evitat a păşi, pentru a o asimila.

“Scara succesului nu este niciodată aglomerată pe treapta cea mai de sus.” Napoleon Hill

Cu drag,

Nicuşoara Ioniţă

https://eucontez.wordpress.com/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *