Noul meu film preferat: Medalia de onoare

Bogdana Dumitru / Aralya
Bogdana Dumitru @Aralya

Cred că nu am mai scris vreodată până acum despre vreun film, nu că aș fi scris eu foarte multe lucruri până acum. O să-mi iertați sper stângăcia.

Aș putea spune doar atât: ‘Mie mi-a plăcut!’

Văzând ‘Medalia de onoare’ a semănat pentru mine cu experiența de la o piesă de teatru. În general la piesele de teatru trăiesc o senzație de apropiere, de emoție care mă face să mă port poate cam neobișnuit,  recunosc că-mi place totuși să mă entuziasmez așa.  Parcă prin empatie aș putea trăi tot ce trăiește personajul care mie mi se pare real, îl cred și îl înțeleg. Nu vreau să mă trezesc  și să recunosc că e fictiv, că nu-l doare, că nu iubește, că nu e rănit cu adevărat. Asta explică probabil de ce mult timp am refuzat să cred că nu există Moș Nicolae.

Și mi-am mai amintit încă o dată de copilărie, atunci când eram singurul copil din sală care plângea în hohote pentru ce se întâmpla pe ecran.

Mă bucur că Victor Rebengiuc a acceptat rolul lui Ion I. Ion, pentru ca astfel multă lume să remarce echipa în spatele acestui film:  pe regizor, pe scenarist și personajele minunate create. Mă bucur că Ion Iliescu a acceptat un rol secundar în film pentru că și asta sunt sigură că ajută la popularizarea filmului. Pot să spun că acesta era următorul film pe care voiam să-l văd, fără să fi știut dinainte că-i acesta și a reușit să mă ‘ îmblânzească’  în sensul pe care Saint-Exupery îl dă acestui termen în ‘Micul Prinț’:

Ce înseamnă „a îmblânzi”?
– E un lucru de mult dat uitării, zise vulpea. Înseamnă „a-ţi crea legături”…
– A-ţi crea legături?
– Desigur, zise vulpea. Tu nu eşti deocamdată pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn pe lume.

Chiar dacă e clar plasat într-o epocă pe care o reflectă foarte bine – e vorba de anul 1995 –  nu cred că filmul este despre politic  sau despre subiectele zilei și cu toate acesta reușește să fie foarte real, de un realism și de o autenticitate izbitoare. Sunt sigură că mulți oameni  au contribuit la asta și au studiat fiecare amănunt pentru asta. Spre exemplu se aude în vreo două rânduri pe fundal: ‘Fiare vechi luăăăm, Fiare luăăăm!’  și aproape nu eram sigură dacă se aude de la film sau de afară.

Pentru mine filmul e despre oameni, despre oameni în general dar și despre oamenii care sunt legați de această țară, care nu e ridiculizată sau batjocorită așa cum zice moda  sau rețeta de succes internațional, ci care e exact așa cum e și care are în ea și niște oameni adevărați, demni de toată simpatia și înțelegera.

Aurelian Andreescu – Oameni

Asculta mai multe audio diverse

Nu există bun și rău, un personaj diabolic sau unul salvator, eroul acestui film și filmul acesta mi se pare prin excelență autentic, adevărat. Este pură ficțiune și este în același timp pur adevăr.

Filmul m-a lăsat la final  fără aplauze și copleșită de emoție, a prins o bucată din viață , care e și o bucata din viața mea.

Personajele sunt realiste, drăguțe, cred că poți să le înțelegi pe fiecare în parte, nu mi-a venit să arunc cu ceva  după nici unul ci  dimpotrivă parcă erau prietenii mei și pe fiecare parcă l-am cunoscut sau îl cunosc,  parcă Ion I. Ion e puțin tata și parcă dna.  Petrescu e însăși doamna Petrescu, vecina mea și pe Cornel l-am cunoscut cândva, dar acum a plecat în altă țară ca medic și încă îmi face plăcere să-l revăd de Paște și de Crăciun.

Mă întreb de ce ni se pare ridicol că unui președinte i se cere să rezolve o problemă de termoficare a unei asociații de locatari sau o solicitare stângace a unor oameni simpli? Mă gândesc că poate că nu ar trebui.

Ce-i cu medalia asta de onoare? Nu sunt sigură. Poate că fiecare dintre noi merită recunoaștere și nu e greu și nici nu-i nevoie de oficializări să o oferim, doamnei Petrescu, lui Ion I. Ion sau lui Cornel.

Ați putea poate să simțiți și să înțelegeți cu totul altceva din filmul acesta, e chiar foarte probabil, dar cred că exact asta îl face așa cum e, irepetabil! Cred că acest film este despre mine așa cum este și despre tine!

Am ajuns acasă țopăind și mi-am lipit afișul filmului lângă biroul de unde vă scriu acum! Trebuie să-i mulțumesc mult Cristinei Bazavan că mi-a oferit această bucurie. Când i-am văzut pe cei trei în sală, pe Călin Netzer, pe Liviu Marghidan, pe Victor Rebengiuc  îmi venea să sar  în sus, în schimb am rămas pe loc, pe scaun și cu gura căscată.

Vă rog să mă iertați că sunt așa de copil, dar îmi place tare de mult să fiu așa 🙂

De mâine în cinematografe!

Author: aralya

Loving person, people watcher & listener, german teacher, enjoys working @Books Express Write me an e-mail at bogdana@books-express.ro

1 thought on “Noul meu film preferat: Medalia de onoare”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *