Muzica vieţii noastre

Câteodată mă simt ca-ntr-un episod din Ally McBeal – atunci când, în mijlocul vreunei discuţii serioase despre adevăr, suflet sau impozite, mă trezesc că mă clatin în ritmul unei muzici pe care doar eu o pot auzi, în timp ce persoanele din apropiere se întreabă dacă am vreun cârcel care îmi provoacă spasme. Şi mai mereu mă trezesc primind diverse recomandări de vitamine care m-ar putea ajuta contra balansării (aparent) involuntare.

De multe ori, play list-ul din capul meu e o evadare dintr-o discuţie plicticoasă, o coadă fără sfârşit, o şedinţă care pare să concureze la vreun trofeu de Cartea Recordurilor pentru cea mai lungă perioadă petrecută de cineva vorbindu-şi viaţa, în timp ce evită sistematic orice gând care i-ar putea perturba exuberanţa. Nu că aş fi participat eu vreodată la astfel de întruniri de nivelare a conştiinţelor deja aţipite, dar am văzut un documentar interesant pe National Geographic pe această temă – Super Killing Machines cred că se numea.

Muzica e acolo mai mereu, în cântecele fiecărei experienţe, trăiri, emoţii, totul are o coloană sonoră şi-mi place să-mi invit (i)realitatea la dans, atunci când lumea se încăpăţânează să oprească alimentarea cu magie şi se opinteşte, asemenea unui pick-up defect, în repetarea unor sloganuri monotone: fii responsabil, maturizează-te, comportă-te frumos în public, nu-l muşca pe copilul vecinilor. Să fim serioşi, de câte ori n-am auzit fiecare dintre noi asta?:)

Musicophilia
Prin muzică, viaţa reuşeşte din când în când să aibă sens şi pentru mine, aşa că o ţin mereu în trusa de prim-ajutor sufletesc, când am nevoie să-mi bandajez vreo dezamăgire, să dezinfectez o rană a trecutului, să pansez nişte cicatrici emoţionale sau să pun atele unor sentimente frânte.

De multe ori, cântecele pe care le ascult ambalează în supra-emoţie nişte realităţi destul de meschine, dar asta dă farmec, măreţie, vrajă, transformând o schiţă de trăire într-un ansamblu arhitectural interior care aşteaptă vizitatori. Şi ce dacă singura dezamăgire a zilei este că nu am primit restul corect la pâine? Why does it always rain on me? pare alegerea sonoră cea mai indicată… Pentru că putem alege să fim Billy Elliot în fiecare clipă.

This Is Your Brain on Music
Într-un documentar despre viaţa lui, Gabriel García Márquez a vorbit despre rosturile muzicii în viaţa sa: „Am mai multe discuri decât cărţi. Am descoperit miracolul că fiecare sunet este muzică, maşinile de pe stradă, claxoanele, vocile, totul… Tot ce se aude e muzică. Sunt un recunoscut iubitor de muzică, am şi un motto: singurul lucru mai bun decât muzica este o discuţie despre muzică. În timp ce scriam „Un veac de singurătate”, în Mexic, am ascultat la nesfârşit discurile Beatleşilor, pentru a mă inspira”.

Pe Ernest Hemingway, după cum el însuşi a mărturisit, compozitorii şi pictorii l-au învăţat la fel de multe despre scris precum cei mai mari autori. Aşa că de la Mozart a preluat arta armoniei şi a contrapunctului care îi defineşte stilul. Profundul Haruki Murakami se pare că se lasă inspirat de cei de la Beach Boys sau Bruce Springsteen, lui Stephen King muzica trupei Creedance Clearwater Revival îi dă idei (destul de întunecate, se pare) pentru thriller-urile sale, iar Margaret Atwood îi ascultă pe The Arrogant Worms atunci când are în minte subiectul unei noi cărţi.

Platon spunea că „muzica dă suflet universului, aripi minţii, zbor imaginaţiei şi viaţă tuturor lucrurilor”. Lui Nabokov, dimpotrivă, i se părea a fi doar: „o succesiune arbitrară de sunete mai mult sau mai puţin enervante”

Şi amândouă definiţiile sunt adevărate, pentru că muzica n-are de-a face cu ceea ce auzim, ci ceea ce simţim, atunci când lumea ne invită în ring sau când trebuie să ne facem intrarea singuri, pe ritmurile unor cântece pe doar noi le ştim. Iar dacă unii preferă liniştea, nici măcar asta nu presupune absenţa muzicii…

„Încă puţin, încă puţină lumină, mai e timp de un cântec, sticla e încă plină.

Oraşul si noaptea dansează afară, dar în rochia serii, noaptea moare fecioară.”

(Robin And The Backstabbers, Muzică în cântece)

 

Music, Language, and the Brain
Listen to This
Music, the Brain, and Ecstasy: How Music Captures Our Imagination
The Tao of Music:  Sound Psychology
Music and the Mind

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *