Mulţi, dar… înţelepţi

Apropo de libertatea de gândire şi de faptul că oricare dintre noi are dreptatea lui, adevărul lui de netăgăduit, am citit asta pe undeva: „Fiecare om are dreptul la opinia mea”.

Ne e greu să ne îndoim de lucrurile pe care avem impresia că le ştim cu certitudine (oricât de abstracte ar fi) şi nu avem nevoie de prea multe informaţii pentru a ne forma o părere avizată despre orice: politică, economie, muzică, sport sau starea recoltelor pe timp de secetă/inundaţii/ adieri discutabile ale vântului.

Dăm verdicte, etichetăm, clasăm cazurile şi mergem mai departe, convinşi că deţinem răspunsurile atunci când ceilalţi dau din colţ în colţ. Uităm însă că mintea ne joacă feste, dă tot felul de erori logice, întinde capcane, ne face să ignorăm lucruri evidente (dar neaşteptate) şi să vedem ceea ce poate nici nu există, dar suntem pregătiţi să găsim. Pentru că lucrează asiduu în sprijinul prejudecăţilor, automatismelor şi obişnuinţelor noastre de gândire şi greu se lasă convinsă să dea la o parte rugina de pe vechile grile de interpretare.

Aşa că, deşi ne e de folos din când în când să ne izolăm în ungherele liniştite şi nepopulate ale vieţii, să mai stăm de vorbă cu noi despre noi, poate-ar fi bine să organizăm şi nişte zile ale porţilor deschise către lume. Pentru a verifica lucrurile pe care le-am descoperit închişi în minţile noastre.

Uneori, vocea celor mulţi nu doar că se face mai repede auzită, dar adeseori transmite mesajul corect, mai limpede, mai concret şi mai util decât strigătele disparate ale unor individualităţi. Un mesaj mai… înţelept. Este teoria pe care o dezvoltă James Surowiecki în The Wisdom Of The Crowds: Why The Many Are Smarter Than The Few, considerată de Malcolm Gladwell drept „cea mai sclipitoare carte despre afaceri, societate şi viaţa de zi cu zi pe care am citit-o în ultimii ani.”

Surowiecki vorbeşte despre inteligenţa colectivă şi despre cum o mulţime deşteaptă nu trebuie să îşi caute lideri atoateştiutori (într-o aşa numită de sociologi „vânătoare de experţi”), aşteptându-se ca ei să hotărască pentru întreg grupul, ci trebuie să adune mai multe moduri de gândire, să le confrunte şi să propună alternative. Asta pentru că oamenii lăsaţi de unii singuri se pripesc în a lua decizii şi nu au răbdare să găsească cea mai bună soluţie, aşa că se mulţumesc cu aceea care pare destul de bună într-un anumit context. Mai multe variante, care să se completeze sau să se contrazică, născute din confruntarea de idei, pot conduce la care mai bune alegeri.

Cei mulţi despre care vorbeşte această carte sunt diferiţi, pentru că o mulţime înţeleaptă este cea care încurajează diversitatea de opinii, independenţa de gândire şi respinge conformismul, supunerea sau ideile-uniformă. James Surowiecki citează, în volumul său, mai multe studii, experimente, dar şi eseuri ale unor specialişti recunoscuţi, precum teoreticianul organizaţional James G. March care afirmă:

„Pentru grupurile ale căror membri sunt foarte asemănători e mai greu să înveţe, să se dezvolte, pentru că oamenii care le alcătuiesc nu contribuie cu prea multe informaţii noi. Ei petrec prea mult timp exploatând ceea ce au şi prea puţin explorând ceea ce  ar putea avea.”

Astfel că inteligenţa colectivă nu presupune să (nu) ştim toţi aceleaşi lucruri, ci să (nu) ştim lucruri diferite.

The Wisdom Of The Crowds  propune folosirea ideilor ca resurse dinamice pentru schimbarea în bine a lumii. James Surowiecki nu proslăveşte dreptatea absolută a mulţimilor. Dimpotrivă, arată pericolele înregimentării într-un sistem de gândire, demască spiritul de turmă, spălarea pe creier, părerile mestecate de alţii şi înghiţite fără să ne dăm seama. Doar că ne îndeamnă să ne aducem minţile, talentele şi abilităţile la masa de lucru a omenirii, doar-doar vom putea îndrepta lucrurile strâmbate de ambiţii individualiste şi egocentrism.

Pentru că „societăţile şi organizaţiile funcţionează doar dacă oamenii cooperează. Nu legile şi contractele fac asta posibil, ci cooperarea face să ne fie tuturor mai bine. Cu toate astea, pentru majoritatea oamenilor, cooperarea rareori pare alegerea raţională. Întotdeauna are mai mult sens să îţi urmăreşti în primul rând interesul şi apoi să trăieşti în baza muncii făcute de ceilalţi suficient de naivi încât să coopereze.”

James Surowiecki, The Wisdom Of The Crowds