Mister, oraşe de hârtie şi un road-trip

Quentin Jacobsen a fost dintotdeauna îndrăgostit de Margo Roth Spiegelman. Q e tipul adolescentului inteligent şi echilibrat (n-ar fi fost de neconceput să fie chiar şi invers cu doi părinţi terapeuţi), iar Margo e inaccesibilă şi rebelă. Reţeta perfectă pentru un roman cu (o mai) mare priză la publicul adolescent, pe care John Green a exploatat-o cum se cuvine încă de la debutul său literar.

Amintind puţin de primele sale romane, Căutând-o pe Alaska şi De 19 ori Katherine, Green compune abil o poveste pe care ţi-ar plăcea să o clasifici, dar care îţi scapă mereu printre degete. Asta pentru că Oraşe de hârtie este plină de observaţii şi adevăruri profunde, umor de calibru, poezie, referinţe literare sau discuţii filosofice în răspăr, unde Green ne arată exact cum se simte un lucru, cum se vede sau cum ne afectează.

Şi cum ar putea fi altfel decât delicioasă o proză care ne pune faţă-n faţă două personaje în aparenţă diferite şi dificile, fata deşteaptă şi sofisticată în imprevizibilitatea ei şi băiatul cumva timid, dar mereu pe punctul de a servi unul dintre aforismele sale ultra-inteligente sau cine ştie ce meditaţie transcendentală? Dar atunci când Margo dispare, lăsând în urma ei o serie de indicii cu privire la locul unde se află, Quentin începe o călătorie care-i va schimba viaţa pentru totdeauna.

Proza lui Green captivează pentru că se scaldă în ape misterioase încă de la început şi îi va face pe protagonişti, dar şi pe cititori, să se întrebe, să răscolească, să descopere ceva esenţial despre viaţă sau despre celălalt. Înainte de a fi o poveste misterioasă şi plină de umor cu adolescenţi, Oraşe de hârtie e despre cum percepem lucrurile şi cum stabilim o conexiune adevărată cu un om pe care-l descoperi a fi cu totul altfel.

Oraşe de hârtie a fost deja ecranizat şi va ajunge în cinematografe în iulie 2015. În rolurile principale îi vom vedea pe Cara Delevingne şi Natt Wolff.

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *