Minciuni existenţiale pe Canapea, cu Irvin D. Yalom

 “Lui Ernest îi plăcea la nebunie să fie psihoterapeut. Zi de zi, pacienţii îl invitau în cele mai intime încăperi ale vieţii lor. Zi de zi, el le aducea alinare, îşi făcea griji din pricina lor, le uşura disperarea.”

În “Lying on the Couch”, Ernest Lash este un terapeut tânăr, pasionat de meseria sa şi cu intenţii cât se poate de onorabile în ceea ce priveşte starea pacienţilor săi. Receptiv la tot ceea ce este nou, încearcă metode alternative şi ieşite din sfera tradiţionalului pentru a fi pe aceeaşi lungime de undă cu pacienţii, pentru a-i înţelege şi a fi alături de ei. Având la bază teoriile învăţate de la părinţii psihoterapiei (Alfred Adler, Karen Horney, Harry Stack Sullivan, Sandor Ferenczi), încearcă să clădească pe acestea metode noi, bazate pe încrederea şi onestitatea dintre pacient şi terapeut. Ernest şi-ar dori să fie autentic, mai uman şi mai transparent în relaţia cu pacienţii.

Pe de altă pare, Marshal Streider este un psihoterapeut cu vechime în domeniu, care-l supervizează pe Ernest la începutul carierei şi care nu este de acord cu metodele sale.

“Pacienţii borderline joacă tot felul de jocuri? Ernest, n-o să fii niciodată un adevărat terapeut dacă gândeşti aşa. Exact despre asta vorbeam mai devreme, când povesteam de pericolele diagnosticelor. Există diverse tipuri de borderline. Etichetele dăunează oamenilor. Nu poţi să tratezi o etichetă, trebuie să tratezi persoană care se află sub etichetă.”

Metodele lui Ernest pot fi productive pentru o parte din pacienţi, dar îi pot dăuna profesional, dacă o aducem în poveste şi pe Carol, fosta soţie a unui pacient de-al lui Ernest, pe care a părăsit-o chiar la recomandarea lui. Pentru a se răzbuna, Carol are în minte un plan diabolic de a-l seduce şi a-i distruge cariera. Dar, cum se întâmplă de obicei, lucrurile iau o turnură neaşteptată şi la finalul cărţii rămânem cu ceva întrebări: cât de recomandabil este pentru un terapeut să se apropie de pacienţii săi cu scopul de a-i ajuta şi până la ce punct este permisă această apropiere? Care este cea mai bună metodă? Cea tradiţională, care păstrează distanţa dintre pacient şi terapeut, dar care nu asigură neapărat succesul, sau varianta alternativă, de apropiere şi transparenţă, dar care poate aduce cu sine riscul de a încălca codul deontologic?

Irvin David Yalom, M.D., născut în iunie 1931, este specializat în psihoterapia existenţială şi a scris de-a lungul carierei sale peste zece cărţi în domeniu, ficţiune şi non-fictiune. Cei norocoşi au ocazia să studieze psihiatria cu el la Universitatea Standford, în California, iar viziunea sa unică în ceea ce priveşte relaţia dintre pacient şi terapeut este studiată în prezent în universităţi cu profil criminalistic.

 

 

 

Mai multe cărți de psihoterapie

Author: Andreea Rau

Visez cu ochii deschişi. Citesc. Scriu. Cânt, atunci când nu mă aude nimeni. Sunt fericită, uneori. Vreau să evadez din realitate şi să-mi construiesc o lume imaginară, în care să pot trăi. Sunt ca tine. Un simplu om.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *