Martha Gellhorn – soția și rivala lui Hemingway

Există soții de scriitori și femei care iubesc scriitorii. Din prima categorie fac parte acele femei supuse, care odată ce s-au îndrăgostit de un scriitor îi vor rămâne alături toată viața chiar dacă sunt nefericite, îi vor dedica acestui fiecare răsuflare și nu vor avea altă menire în afară de aceea de a se asigura de confortul și satisfacția lui. Femeile care iubesc scriitorii sunt rebele, ambițioase, puternice și cu idealuri proprii, chiar dacă uneori le devin soții, ele nu vor ezita în a-i părăsi atunci când realizează că o astfel de relație înseamnă renunțarea la sine. Cel mai bun exemplu pentru acestea din urmă este Martha Gellhorn.

Martha Gellhorn, blonda ambițioasă și feroce adesea poreclită ”tough-cookie”, este astăzi cunoscută mai degrabă drept una dintre cele patru soții ale lui Hemingway,  cea care a inspirat personajul Maria din ”For Whom the Bell Tolls”. Dar a fost mereu mai mult de atât, a fost una dintre primele femei care au activat ca și corespondent de război (fiind considerată unul dintre cei mai importanți corespondenți de război ai secolului 20), în cei aproape 60 de ani de carieră a călătorit în peste 50 de tări, relatând despre o mulțime de revolte, războaie și alte conflicte. Martha a scris 5 romane, 14 nuvele și 2 colecții de povestiri.

Martha Gellhorn, cea care a captat atenția și câștigat prietenia unei femei precum Eleanor Roosevelt, cea care era apreciată de H. G. Wells, l-a cunoscut pe Ernest Hemingway în Sloppy Joe’s Bar, în 1935 și a decis să-l acompanieze în războiul civil din Spania(un rucsac și 50 $ fiind tot ce adusese cu ea în Madrid). S-au iubit, au scris împreună, au mers în o mulțime de zone de conflict, iar după patru ani au reușit să se căsătorească (deși Martha nu credea în instituția căsătoriei). Tot ea va fi și singura femeie din viața scriitorului care nu a fost părăsită de el, ci a cerut chiar ea divorțul. Mai târziu va mărturisi că atunci când l-a cunoscut nu era îndrăgostită de el, nici măcar nu îl găsea atractiv, dar îl admira enorm de mult, îi era recunoscătoare pentru felul în care o încuraja mereu, astfel de motive fiindu-i suficiente pentru a se implica într-o relație. Mai mult, a mărturisit la un moment dat că :

“I didn’t like sex at all … all my life idiotically, I thought sex seemed to matter so desperately to the man who wanted it that to withhold was like withholding bread, an act of selfishness … what has always really absorbed me in life is what is happening outside. I accompanied men and was accompanied in action, in the extrovert part of life; I plunged into that; that was something altogether to be shared. But not sex; that seemed to be their delight and all I got was a pleasure of being wanted, I suppose, and the sort of tenderness (not nearly enough) that a man gives when he is satisfied. I daresay I was the worst bed partner in five continents.”

A văzut atâtea orori încât, deși manifesta din plin empatie pe câmpurile de luptă, nu putea facea la fel și în viața personală. “We were good in war” spunea despre relația sa cu Hemingway, “and when there was no war, we made our own.” Amândoi având egouri puternici, fiind competitivi, geloși unul pe succesul celuilalt și râvnind după atenția publicului, incompatibilitatea lor era evidentă, iar separarea ceva inevitabil.

Gellhorn rareori va mai vorbi despre Hemingway după divorț, acesta devenind un subiect tabu, nu doar pentru că ținea la intimitate, ci și din mândrie, deoarece refuza să fie doar  “a footnote in someone else’s life”.  Nu dorea să își câștige faime de pe urma unui mariaj eșuat, ci pentru faptul că era un reporter care scria despre injustiție și viețile dificile ale unor oameni simpli. Era atât de pornită în a șterge orice urme ale scriitorului din viața ei, încât principala condiție atunci când acorda un interviu era să nu fie menționat și numele lui Hemingway.

Anul 1989 o găsește pe Martha în pragul vârstei de 81 de ani încă la datorie, raportând despre invazia SUA în Panama. Abia când războiul a ajuns în Bosnia, aceasta a decis că e timpul să se retragă.

 



Author: Elena Silvana

Scriu și citesc, iar asta îmi ocupă tot timpul. Cred în anticipație și în curiozitate ca fiind cea mai pură formă de insubordonare. Nici o poveste nu poate fi spusă fără poezie. Arta nu ar trebui să fie separată de viață ca și cum ar fi prea prețioasă pentru utilizarea de zi cu zi. Poate tocmai de aceea deviza mea este: dream, create, inspire.

1 thought on “Martha Gellhorn – soția și rivala lui Hemingway”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *