Markus Zusak

“Sometimes you read a book so special that you want to carry it around with you for months after you’ve finished just to stay near it.”

Tânăr, talentat şi sensibil, Markus a crescut ascultând poveşti despre Germania Nazistă, despre masacrul din Munich, despre evreii care erau transportaţi prin oraşul natal al mamei sale, în drum spre lagărul de concentrare Dachau. S-a născut în Sydney, Australia, unde şi locuieşte împreună cu soţia sa şi cu cei doi copii. A fost cucerit de lumea cărţilor după ce a citit “The Old Man and the Sea” şi “What’s Eating Gilbert Grape“, dându-şi seama că ceea ce făcea tatăl său, şi ceea ce credea că îl atrage, zugrăvitul, de fapt îl plictisea şi nu simţea o compatibilitate între această muncă şi personalitatea sa. Simţea că trebuia să ajungă scriitor, ceea ce a şi făcut, chiar dacă a durat 7 ani până să îi fie publicat primul roman. Ca orice alt scriitor a întimpinat greutăţi care nu l-au doborât, ci l-au făcut să îşi îmbunătăţească stilul şi să evolueze.

“We have these images of the straight-marching lines of boys and the ‘Heil Hitlers’ and this idea that everyone in Germany was in it together. But there still were rebellious children and people who didn’t follow the rules and people who hid Jews and other people in their houses. So there’s another side to Nazi Germany.”

Până în prezent a publicat cinci cărţi, toate primind premii şi fiind extrem de apreciate. Primul său roman, “The Underdog“, a fost publicat în 1999, la şapte ani după ce l-a scris, al doilea şi al treilea, “Fighting Ruben Wolfe”  şi “When dogs cry” în 2001, al patrulea, “The Messenger“, publicat în 2002, a primit premiul CBC Book of the Year şi SW Premier’s Literary în 2003.  În 2005 a fost publicat “The Book Thief“, tradus în peste 30 de limbi. Următorul roman care urmează a fi publicat se numeşte “Bridge of Clay”.

Markus Zusak scrie cu un devotament şi o ardoare ce impresionează şi îşi construieşte personajele ca reflexii perfecte ale oamenilor, iar acţiunea romanelor sale reprezintă o oglindă a societăţii. Se foloseşte de istorie şi o aşterne pe hârtie laolaltă cu poveşti diverse şi oameni care contează. Scrie din amintiri şi experienţe, nu se fereşte de adevăr şi nu îl prelucrează. Markus trebuie citit tocmai din acest motiv, romanele sale aduc ceva nou, creează lumi şi redau acel lucru pe care lumea l-a pierdut: umanitatea.

“Don’t make me happy. Please, don’t fill me up and let me think that something good can come of any of this. Look at my bruises. Look at this graze. Do you see the graze inside me? Do you see it growing before your very eyes, eroding me? I don’t want to hope for anything anymore.”

“She leaned down and looked at his lifeless face and Leisel kissed her best friend, Rudy Steiner, soft and true on his lips. He tasted dusty and sweet. He tasted like regret in the shadows of trees and in the glow of the anarchist’s suit collection. She kissed him long and soft, and when she pulled herself away, she touched his mouth with her fingers…She did not say goodbye. She was incapable, and after a few more minutes at his side, she was able to tear herself from the ground. It amazes me what humans can do, even when streams are flowing down their faces and they stagger on…”(The Book Thief)

Author: Katia

Iubesc poezia, ador culorile și îmi place să împletesc într-un mod melodios cuvintele. Sunt pasionată de istorie și literatură și fac tot ce îmi stă în putință să fiu cât mai aproape de ele. Citatul care mă reprezintă este: "Imagination is more important than knowledge. Knowledge is limited. Imagination encircles the world."(A. Einstein)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *