Mai ai nevoie de o bibliotecă?

Mai avem nevoie de o bibliotecă în epoca  în care trăim, dominată de internet și televiziune?  Sau mai bine devine la un moment dat un obiect cu rol decorativ în sensul în care sunt și acele “coffee table books” mai mult formă decât fond.

Așa cum spuneam și în articolele trecute prin proiectul De ce citești vrem să facem un fel de “fusion”, să detașăm temporar cititul de carte, să renunțăm ideatic la forma consacrată. Toți știm la un nivel că da, cărțile sunt bune. Deși a devenit așa de automat lucrul acesta că nu prea ne dăm seama cum se traduce la nivel individual: Cum și de ce sunt ele bune pentru noi? Și cum percepe fiecare această motivație, înainte de a trage concluzia.

Ca adulți în special ca să învățăm lucruri noi, trebuie să ne dezvățăm de altele și acest lucru îl  putem face poate mergând pe fir de la coadă la capăt și nu invers așa cum ne propune Alex Unguru în Declick.

Poate că viața noastră e definită aproape în totalitate prin relațiile pe care le avem: relația cu familia – complicată de multe ori – cu profesorii, cu iubitul/a (relație amoroasă), cu publicul (relații publice), cu obiectele, gândiți-vă la “holders”.  Știm că sunt bune cărțile, dar noi de ce citim? De ce citiți acest articol, de ce citiți eticheta de pe un produs și cum ar fi să nu…

Tot la Godot am fost la un seminar legat de adoptarea Euro pentru România, organizat de Oxygen Events. Credeam că nu voi înțelege mai nimic. Culmea e că s-a vorbit mult despre educație, despre cât e de necesară.  Și despre muncă, care vrem nu vrem e legată de bani.  “Nu putem trăi ca nemții și munci ca greci” spunea un personaj care mie mi-a plăcut mult, Valentin Lazea.

Educația înseamnă pentru mine în primul rând schimbare. Relațiile pe care le ai înseamnă tot schimbare. Următorul meu subiect de interes este această schimbare și mecanismele rezistenței la schimbare cu care mă confrunt eu însămi și e de multe ori piedica cea mai mare în a-i face pe oameni să citească.

Motivul principal ca să citești poate fi că vrei să afli ceva, astfel te schimbi. În zadar îți aranjezi cărțile pe culori într-o bibliotecă șic. Nu asta înseamnă bibliotecă sau nu neapărat.

Vreau însă neapărat să știți că lucrul cu care ne ocupăm noi nu sunt coperți și hârtie, ci ceea ce e între coperți, ceea ce devine o carte odată ce ai acceptat să ai o relație cu ea. Odată ce ai acceptat să te schimbi.

Credeți că la noi se va schimba mentalitatea de la “Știu eu ” la “Mai am de învățat, nu le știu pe toate” și ce lucuri voi putea face după ce am învățat. Învăț ca să fac ceva și pentru mine și pentru alții. Cum facem pasul de la cultul pentru sine, la cel pentru noi?

Aș vrea foarte mult, atât cât pot, să spun, să strig că nu mergi la școală, nu faci formare profesională pentru o diplomă, pentru o hârtie, pentru o linie în CV, ci pentru ceea ce înveți acolo. Noi vrem să ne ocupăm de educație și vrem să cumpărați o carte nu pentru că e în trend, nu pentru a umple un raft, nu pentru că e frumoasă,  nici măcar ca să “vadă lumea” ci pentru ce găsiți înăuntrul ei și că este cea care vi se potrivește vouă acum, de aveți nevoie acum: voi sau organizația pe care o reprezentați, dacă vreți să gândiți în termeni de “noi”. Magia cărților este înăuntrul lor, acesta este beneficiul educației și a formării continue.

Am aflat tot de la Valentin Lazea că Irlanda și Finlanda sunt singurele două țări europene  care au reușit prin educație, neavând vreo industrie sau cine știe ce resursă naturală.

Și ne-am gândit că putem să vă ajutăm puțin aici, vă putem face multe recomandări legate de profesia voastră și pentru organizația voastră dacă vorbim un pic unde vreți să ajungeți și ce ați vrea să schimbați, respectiv să îmbunătățiți. Vă rog nu ezitați să mă contactați personal, oricând veți fi pregătiți de o atare schimbare.

În proiectul “De ce citești” am reușit până acum să aducem câțiva oameni, care nu au neapărat fețele pe toate televiziunile și nu le cunoaște toată lumea viața personală, dar care au ceva valoros înăuntru, care se traduce prin ceea ce au de spus. Ei sunt niște “early adopters” ai cunoașterii, ai propriei identități, unii care își fac propriul drum și-și construiesc propriile idei, nu preiau clișee gata mestecate pe sistem Poptamas de mare audiență mondială. Ei au curajul să fie ei însăși, să se descopere și să se schimbe. Le mulțumim și propunem un altfel de personaj, un altfel de  model ca alternativă la cel de  la îndemână, neschimbat de pe vremea lui Caragiale: “Simt enorm și văd monstruos.”

Poate e un obiectiv prea mare, dar schimbarea stă înăuntrul fiecăruia dintre noi și nu înăuntrul vreunui organism politico-cumva. Și schimbarea stă și înăuntrul unei cărți.

Oricum ar fi, cartea în această accepțiune nu e o poșetă! Chiar dacă și o poșetă ne poate face viața mai bună.

Mai e nevoie de o bibliotecă în biroul și în casa voastră?

PS: Mulțumesc tuturor care sprijină inițiativa Books Express și De ce citești? 

Author: aralya

Loving person, people watcher & listener, german teacher, enjoys working @Books Express Write me an e-mail at bogdana@books-express.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *