Magia Provence-ului

Îmi doresc să călătoresc mai mult. Sunt locuri în lumea asta care mă atrag ca un magnet, la care visez de când le-am văzut descrise într-o revistă sau sugerate discret într-o carte. Multe zone de pe teritoriul Franţei îşi exercită fascinaţia asta asupra mea, dar parcă niciuna dintre ele mai mult ca Provence-ul.

Să fie culorile tari, lavanda misterioasă şi fragrantă, şirurile perfect aliniate de măslini sau viile împrăştiate pe dealuri? Toate împreună, pentru că împreună sunt promisiunea unei la dolce vita tipic franţuzeşti pe care cultura populară, prin numeroasele ei instrumente, a reuşit să ne-o imprime şi să ne facă, astfel, să ne-o dorim.

Şi de ce să nu-ţi doreşti, până la urmă, să îţi imaginezi măcar, o măsuţă şi două scaune în mijlocul unui lan de lavandă, perne confortabile, o carafă de apă rece şi, de ce nu, o carte în mâini? Să simţi adierea vântului şi mirosul curat şi proaspăt al lavandei, să vezi cerul senin şi poate, culmea răsfăţului, să fii în picioarele goale, jucându-te din când în când cu iarba crudă ce-ţi gâdilă degetele. Practic, ţi-ar trebui o carte foarte bună şi cu topping gros de suspans ca să rămâi cu nasul în ea, imun la farmecele naturii şi vieţii din jurul tău.

Bănuiesc c-ar fi uşor să te simţi fericit seara, când te întorci în casa ta (fie ea şi provizorie) de pe străduţa cochetă şi înflorită, pavată cu piatră cubică, cu ferestre deschise şi obloane colorate. Cărămida ţi-e familiară, iar perdelele se înfioară uşor în aburul înserării. Eşti acasă, bine ai venit! Ai uitat de dimineaţă, aşa că uzi acum florile de la ferestre, te schimbi într-o rochie ca un câmp de maci şi-ţi torni un pahar de vin. Fantezia n-ar fi completă fără un pahar de vin. Îţi aştepţi omul dus să înfrunte un deal abrupt, pedalând zelos bicicleta lui nou-nouţă. Se întoarce obosit, transpirat, dar fericit. Mâncaţi, plănuind cu glas mic petrecerea de mâine, unde aveţi invitaţi vreo 12 prieteni. În Provence e mereu câte o petrecere.

A doua zi de dimineaţă, unul merge să alerge printre lanurile de lavandă, iar celălalt se întoarce la dealul şi bicicleta lui. Întotdeauna ai obiceiuri sănătoase în imaginaţie. Fără excepţie!

Vă întoarceţi, luaţi un mic dejun uşor şi vă îndreptaţi către piaţa de sâmbătă. Mirosiţi, atingeţi, vă exersaţi franceza şi încercaţi să înţelegeţi (a câta oară?) accentul amuzant al provensalilor. În cele trei pungi mari de hârtie şi un coş (nimic nu e la întâmplare, vă imaginaţi lucrurile cât se poate de precis) pe care le-aţi umplut, aveţi cel puţin trei feluri de pâine şi o baghetă, brânzeturi diverse, un ulei de măsline produs local, mai multe sticle de vin, 2-3 trufe potrivite (numai dacă afacerile –tot imaginare- care v-au adus în Provence merg de la bine la foarte bine), măsline, sardine, legume şi fructe. Pentru prietenul vostru excentric, Paul, aveţi deja o sticlă de pastis şi una de marc, deşi voi nu înţelegeţi de ce ar vrea cineva să bea asemenea lucruri.

Petrecerea e un potluck, aşa că trufele vă rămân vouă (of, ce bine!) şi tot ce faceţi e să încropiţi nişte aperitive: tapenade din măsline şi capere, un aioli (sunteţi în Provence unde usturoiul este rege), legume la grătar sau chiar un ratatouille şi o fougasse, adică o pâine tradiţională, asemănătoare focacciei italiene. Mirosul rozmarinului încins pe grătar deschide apetitul. Soarele nu şi-a luat nici azi liber, dar spre după-amiază, dogoarea se va risipi. Într-o vază, flori de câmp, în toate celelalte, floarea soarelui; pe la grinzi atârnă ghirlande de becuri multicolore, de diferite forme şi mărimi, ce vor lumina obraji şi vor îndemna la veselie.

A doua zi, repaus binemeritat, iar săptămâna următoare începe cu poveşti de anticari, o degustare de vin la o podgorie din zonă sau o vizită la Muzeul tirbuşonului.

Provence-ul e unic şi mereu surprinzător, te-nmoaie şi te-ndulceşte, te învaţă să fii atent, politicos, să te prezinţi şi să-l laşi să te descopere. Flori de migdal, verdele intens, ocrul stâncilor, parfumul nopţilor de primăvară umed şi fertil, primii fluturi şi primii maci, smochine proaspete la micul dejun, aerul încins, vinul stacojiu şi zgomot de puşti de vânătoare, o ultimă baie în piscină, aerul rece cu aromă de lemn ars, aburul ce iese din spinarea unui cal; anotimpuri şi schimbări.

Provence-ul vostru cum este?

Sursa foto

Author: Ioana Ristea

Sunt curioasǎ şi-mi place sǎ învǎţ, îmi sunt dragi oamenii şi imperfecţiunile lor, cred în armonie interioarǎ şi încerc sǎ mǎ joc cât mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *