Lumea fermecată a lui Zafon

Lectura înseamnă evadare, și înseamnă dezvoltare. Unele cărți ne învață ceva, altele ne rămân străine, și, deși le respectăm, nu le simțim aproape de inimă noastră. Insă mai sunt și acelea, rare, care ne devin prieteni intimi. Adormim cu ele lângă cap și când ne trezim, ne repezim să îmbrățișăm din nou povestea, să ne pierdem în lumea întortocheată ascunsă în paginile lor. Ceilalți ne văd privind într-o carte, însă noi privim într-o altă lume și vedem în ea ceea ce suntem noi.
Eroul romanui Umbra Vântului, pe nume Daniel, spune: “cartile sunt oglinzi, vezi în ele numai ceea ce ai deja în tine”.

 

Umbra Vântului este o poveste într-o poveste. Totul se desfășoară într-o Barcelona stranie, unde, la fel ca în lumea viselor, totul e nesigur. E greu să distingi realul de fantastic. În zorii unei zile din 1945, un băiat este condus de tatăƒl său într-un loc ascuns, misterios, aflat chiar în inima orașului vechi: Cimitirul Cărților uitate. Aici băiețelul găsește Umbra Vântului, o carte blestemată, care îi va schimba cursul vieții, trăgându-l într-un labirint de intrigi și secrete întunecate, îngropate în sufletul orașului.

Am citit cartea dintr-o răsuflare. Mi-a lăsat sentimentul parcurgerii unor scări în spirală, la poalele cărora se află cheia întregului mister, adâncit cu fiecare treaptă.

Comică și deopotrivă serioasă, tristă, dar încurajând speranța, întunecată ca un basm, prima carte din trilogia dedicată Cimitirului cărților uitate, este fermecată, pentru că se lipește de mâini și de suflet. Închizi cartea și tot ce îți dorești este să afli continuarea …

 

 

1 thought on “Lumea fermecată a lui Zafon”

  1. I loved it! 🙂
    Mi-a facut asa o pofta sa cutreier Barcelona…asa cum nu mi-a facut nici o fotografie turistica a orasului sau a operelor lui Gaudi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *